Blog Vorbe din pălărie: „We are such stuff as dreams are made on”

Publicat de radiomures, 4 mai 2015, 07:00 / actualizat: 4 mai 2015, 9:52

Şi versul continuă: „and our little life is rounded with a sleep”. William Shakespeare punea aceste cuvinte în gura personajului său, Prospero din piesa „Furtuna”. Nu am să fac acum analiza textului, semnificaţia lor este pe atât de misterioasă, pe cât de controversată este însăşi existenţa bardului de pe Avon.

Mi-au venit în cap aceste versuri gândindu-mă la obsesia oamenilor din secolul al XXI-lea de a-şi depăşi condiţia, de a căuta stiluri alternative de viaţă, de a trăi sănătos, apelând la diverse regimuri alimentare, plante minune, practici orientale şi alte asemenea.

Mă găsesc în faţa unui paradox, pe de o parte fiecare celulă îmi spune că trebuie să respect alegerile celor din jurul meu, că liberul arbitru este cel care dă fiecăruia dreptul de a-şi alege stilul de viaţă şi că nu stă în drepturile nimănui să desconsidere astfel de alegeri. Pe de altă parte, nu le înţeleg, nu pot să le găsesc sensul, raţiunea, logica.

Nu mă consider superioară lor din niciun punct de vedere, pur şi simplu nu văd sensul impunerii unor limitări de ordin fizic, nu înţeleg de ce să te abţii de la anumite lucruri. Veţi spune că trebuie să faci astfel de lucruri pentru a trăi sănătos, pentru a te bucura mai mult de viaţă, pentru a nu ajunge într-o situaţie neplăcută din punct de vedere medical.

De acord, dar cu o moarte toţi suntem datori, vorba poetului. Ştiţi bancul acela cu Bulă care se duce la doctor pentru că nu se simte bine şi doctorul, pufăind din ţigară, îi spune că trebuie neapărat să se lase de fumat. Bulă se uită mirat la el şi îl întreabă : „Bine, dom’ doctor, da’ de ce trebuie să mă las de fumat? Şi dumneavoastră fumaţi!” La care doctorul îi răspunde, „Da, dar dumneavoastră veţi muri sănătos, eu nu!” Nu mă prea pricep eu la bancuri, dar cred că aţi înţeles ideea.

Am aşa o încăpăţânare în mine, vreau să trăiesc, să experimentez, să gust din toate, să văd cât de multe locuri din lumea asta şi nu vreau să mor sănătoasă, în ciuda valului ăstuia de naturisme care se sparg de ţărmurile minţii mele. Noroc că sunt stâncoase, ele, ţărmurile. De ce? Pentru că nu suntem decât praf de stele şi infima noastră viaţă nu e decât un vis.

Sanda Viţelar