Banii înainte
Grea misie, misia de primar, ca să parafrazez personajul Ghiță Pristanda. Iar când ești pus la mijloc între naștere și moarte, Doamne ce greu e, ca primar, să iei o decizie!
Un cetățean român, ce s-a gândit el? Ia să-i solicite anticipat primăriei ajutorul de înmormântare. Motivul ? Omul are nevoie de bani în timpul vieții, nu după. Păi nu?! Bașca s-ar putea să nu-i convină situația ca banii să-i intre nevestei în cont! Care nevastă, practic, îi mai dă și-un brânci în groapă. Dumnealui ar prefera să-și facă revelionul liniștit. Primarul a crezut că omul glumește, dar, văzând că e cât se poate de serios și de insistent, s-a adresat mai departe Curții de Conturi, să lămurească ăia situația cu banii de sicriu. Răspunsul a fost, evident, acela că banii nu se dau înainte fără o dovadă a decesului.
Ghiciți la ce s-a gândit atunci omul nostru: dacă viu n-are șanse, apăi să se prezinte mort! Și, uite-așa, a venit el a doua zi după bani, la primărie, mort de beat. Plus că a avut și un as în mânecă, argumentul suprem: că, oricum ai lua-o, el, de fapt, și-a săpat singur groapa încă din timpul vieții, însurându-se. Ba chiar a cărat după el la primărie și-un troler, susținând că pentru el e suficient, încape înăuntru, nu vrea, vorba poetului, sicriu bogat.
Tratat din nou cu refuz, mortul nostru, încă viu, a trecut la negocieri: să primească măcar juma’ de sumă, cealaltă jumătate urmând s-o capete după ce moare de-a binelea. Cu toate în regulă, cu certificat de deces, îmbălsămat și îmbrăcat frumos in costumul de mire! Ca să nu care cumva să-l vândă nevastă-sa.
Pentru că antagonismul vieții, ca să mă exprim poetic, dialectica existenței, ca s-o punem în termeni filozofici, presupune și nașterea pe lângă moarte, și, luând exemplul cetățeanului cu ajutorul de înmormântare, o domnișoară a solicitat anticipat, aceleiași primării, banii pentru un trusou de nou-născut. Deși, între noi fie vorba, nu se punea problema nașterii -de unde?- că doar nici măcar însărcinată nu era… Dar, na, domnișoara susținea că ar avea harul înaintevederii.
Acuma, sincer, am prins curaj: cred c-o să-mi cer și eu pensia în avans. Hai, treacă de la mine, accept și jumătate.
Autor: Sidonia Buta