RIP (Rest in peace)
Vă povesteam într-una din săptămânile trecute despre experimentul care a făcut să vuiască tot internetul: robotul cu piele de om. Un fel de lup în blană de oaie, dacă mă întrebați pe mine, dar la -cum se zice azi?- next level.
Ei bine, toate au mers ca unse, robotul nu scârțâia, nu bătea, nu troncănea, se comporta civilizat, ba, mai mult, nu-și mai încăpea în piele, cum ar veni, adică aduna îmbrățișări, atingeri, mângâieri, aprecieri… Ce mai, era un robot fericit!
Și cum un noroc nu vine niciodată singur, robotul a fost angajat într-o multinațională, la intrare, pe hol, așezat frumușel lângă lift. Oferea consiliere angajaților, câte o îmbrățișare cui avea nevoie, îndruma oamenii spre birouri, ghișee, era zâmbitor și un companion plăcut în pauza de cafea. Deci își făcea treaba lui de robot, mândru de pielea lui hidratată. Asta până într-o zi, când au început să i se umfle picioarele. Nici o problemă, a fost instalat frumușel pe un taburet, să nu facă varice. În altă zi, a început să dea din cap ca un apucat. „Tatăl” lui, chinezul cu mentenanța, a sosit imediat și a scanat robotul. Toate circuitele păreau intacte, piulițele, șurubelele, toate la locul lor. Oare ce putea fi? I-o fi intrat robotului vreo muscă în ureche și îl deranja la epidermă?
Până și-a dat seama că robotul nostru (tras în piele de om, vă amintesc) avea într-adevăr o suferință fizică umană, nu hibe pe la circuite. Carevasăzică, l-a cam tras curentul, nu la propriu, deși era mai credibil așa, ci la figurat, ca pe omu’-om. Stând între scări și lift, a făcut robotul nostru o otită de toată frumusețea, de au trebuit să cheme orelistul. Acuma, cum să-i picure în ureche soluții fără să-i facă scurtcircuit la procesor? Cu algocalmine nu funcționa, așa că au lăsat robotul să agonizeze-n durerea lui… Iar durerea i-a fost fatală: neavând un prag al durerii ridicat, androidul nostru, de-acuma într-o ureche (la propriu) s-a aruncat de la etaj, făcându-se zob. Chiar înainte de căzătură, câţiva martori l-au văzut cum se învârtea în cerc bolborosind „pi er pătrat, pi er pătrat”. Parcă i s-ar fi zgâriat placa. Aia de bază, evident.
„Făcea parte în mod oficial din companie, era unul dintre ai noştri”, a deplâns un alt funcţionar (om) dispariția colegului lor, într-un necrolog postat pe pagina oficială a corporației de pe Facebook.
Acum, din păcate, va ajunge la fier vechi… RIP!
Autor: Sidonia Buta
Ascultă Ne(știrea) zilei în fiecare vineri în „Bună dimineața, Transilvania!” după ora 9, sau, în reluare, în „Pulsul zilei” și „Sens Unic”, pe frecvențele 102,9 FM, 98,9 FM, 94,9 FM-Borsec și online pe www.radiomures.ro.
