Punctul pe I cu Radu Florea-UE plânge. Cui îi pasă
Publicat de RADU FLOREA, 23 martie 2016, 00:00
UE plânge. Cui îi mai pasă?
Opt atentate în 12 ani, de la gara Atocha din Madrid în 2004, în Londra la metrou în 2005, apoi după vreo zece ani de aparentă liniște- că doar serviciile lucrează, nu? la ei ca și la noi- în 2015 semiluniada ISIS, că nu-i pot spune cruciadă, a continuat cu Franța, Turcia iară, Ankara. Hamburgul și cancelarul aferent, Angela Merkel, au scăpat la mustață, pentru ca ieri, de astă dată capitala UE, nu doar a Belgiei, să primească sărutul morții. S-a întâmplat la doi pași de instituțiile cheie ale NATO și CE, în stația de metrou din buricul „office” al târgului și în chiar poarta de intrare a Europei, pe aeroportul-cheie pentru spațiul comunitar și europarlamentarii noștri navetiști. Dacă e marți, e Belgia, era titlul unu film undeva, cândva.
Ieri, Uniunea Europeană a plâns cu lacrimi de diplomat. Cu lacrimile Federicăi Mogerini, înaltul reprezentant al UE pe securitate și afaceri externe, care nu și-a putut stăpâni emoțiile în timpul conferinței de presă. Insuficient de înalt reprezentant, sub anvergura momentului…Realitatea e că UE a ajuns de tot plânsul. O fi vreme de plâns, dar și de acționat. De asta oficialii comunitari și serviciile lor speciale mănâncă o pită albă prin Bruxelles: ca să facă treabă. Și se pare că nu fac sau nu suficient de bine. Mi se pare că numai oamenii de rând realizează în ce vremuri nesigure am ajuns să trăim, când moartea apare în public pe terasă la cafea, în stația de metrou sau la check-in pe aeroport. Din birourile de la Bruxelles sau din coloane oficiale cu girofar, gulerele albe ale UE ne îndeamnă de fiecare dată la calm, compasiune și solidaritate până trece breaking news-ul. Cam așa face și turma când vine ursul la oi. Dacă ciobanul se întoarce pe partea ailaltă, mioarele neapărate se bagă behăind îngrozite una-n alta până se satură dihania. Sau obosește. Dacă după 12 ani de atentate cu sute și mii de morți și de răniți tot ce poate spune premierul belgian este că de ce ți-e frică nu scapi, atunci înseamnă că și la Bruxelles și Strassbourg avem o problemă de sistem, nu doar în țară. Dacă la noi acasă, sistemul corupt e arătat cu degetul pentru toate belele, pe afară, marii birocrați ai Europei se joacă de doisprezece ani cu carioca pe masterplanul de securitate al continentului între două atentate și cam atât.
Zic și eu, că nu dau cu parul!
comentariu de Radu Florea
