Punctul pe I cu Radu Florea-Pe datorie e cool

Publicat de RADU FLOREA, 30 iulie 2015, 00:42

E cool pe datorie

Înainte de criza din 2008-2009 ni se tot băga la tărtăcuță nouă, potențialilor clienți, prin publicitatea ofertelor de credite bancare, cât de normal e să îți trăiești viața îndatorat la bancheri. O făceau capitaliștii de o viață. Trei ipoteci pe o casă , pe o sută de ani. Care-I problema?! Cât de firesc e să iei un credit pentru orice chiar și cu buletinul, că are el grijă îngerul tău păzitor să ți le plătească, așa din ceruri…

Beția asta a traiului pe datorie n-a apucat să ne bucure prea mulți ani de zile. După ce economia fostului premier al alianței PNL-PDL, CPTăriceanu de atunci a început să duduie, a explodat în toamnă garnitura de chiulasă. Am zis că e șoc termic, de la cald la rece. Mai întîi se întâmplase peste ocean, mi-am zis că s-a strecurat o greșeală contabilă la FED Reserve, apoi în Europa, credeam că au probleme cu faxul peste Atalntic. Apoi Băsescu a zis că noi suntem bine, nu are cum să ne afecteze, plesnim de sănătate, ceea ce s-a și întâmplat cu viteză în creștere și la noi, românii și în băncile unde eram îndatorați. Astăzi, văd că scenariul cel negru n-a murit de tot, cu tot prețul plătit de populație și sectorul bugetar și privat, în curba de sacrificiu din 2010-2012. A plătit  beția cu apă rece, cu capul guvernării și Emil Boc, apoi în degringolada politică ce a urmat, poporul a fost neglijat pentru că nu a ieșit în stradă decât la referendumul de demitere al acelui președinte. Cu hăis și cu cea de la CC, a mai rezistat până la capătul mandatului, am schimbat noi populația, președintele, dând semnalul la alegerile din nov.14 că nu se mai poate, că vrem să schimbăm ceva în bine în viețile noastre. Acum ni se spune că avem excedent de bani la buget și că de ce să-i ținem dacă tot nu se lucrează nimic de frica DNA. Las să lucre DNA –ul și noi să cheltuim banii, pînă îi avem, că penalii stau la umbră jocurilor interlope și în concedii cu frica-n sân de următoarea descindere a mascaților. Iese încet, la lumină și tenebroasa afacere cu citostaticele scumpe ale celor bolnavi de cancer. De parcă nu le ajunge disperaților grozăvia unor metastaze când oricum îți dai totul din casă, pentru încă o zi alături de copilul tău. Dacă nu ți-a luat-o banca sau fiscul între timp…casa…

Exemplul Greciei este cum nu se poate mai elocvent, chiar mai relevant decât prăbușirea creditelor ipotecare din America de acum șapte ani. Pentru că aproape de noi. Țara a fost încurajată de toți, FMI, UE  să ia bani pe credit, să trăiască cum a fost obișnuită, adică la negru, fără fiscalizare și pe datorie. Astăzi, premierul Tsipras e “țifraș” doar în declarații. Neavând de ales, a semnat pentru noi condiții de îndatorare, n-are ce face are nevoie de bani ca de aer. Că apă are destulă în jur…La noi, relaxarea fiscală cu măsuri all-inclusive anunțate în cascadă urmată la toamnă de majorări de salarii la bugetari, pensii și grade la ofițeri și militari nu are darul decât de a crește între altele și  datoria publică. Înainte de criză era de 13% din PIB, zice consilierul prezidențial Cosmin Marinescu într-un interviu acordat gindul.info și preluat pe mediafax.ro- că astăzi datoria publică a României a ajuns la 40% din PIB și e greu de identificat ce nevoi de dezvoltare au fost satisfăcute cu această îndatorare.

„Înainte de a face paşi serioşi pe unul din cele două fronturi, impozite versus cheltuieli bugetare, se impune un minim exerciţiu corelativ între acestea, un exerciţiu de bun simţ economic, zice consilierul prezidențial. De exemplu, politica fiscală vrea să ducă impozitele în jos, în timp ce politica bugetară vrea să ducă cheltuielile publice în sus. Ceea ce sună a foarfecă fiscal-bugetară, cu efect amplu şi direct asupra deficitului bugetar”, arată Marinescu.Să nu uităm că toate țările care astăzi sunt înglodate în datorii au avut cândva datorii mici, mai zice omul. Mă gîndesc la Grecia, Italia, Spania și iată mai nou la România, și noi am avut datorii mici. Dar dacă astăzi bani sunt de ce să nu-i cheltuim zice premierul după care  pleacă în vacanță cu familia, nu la înghesuială la Eforie ci probabil pe undeva la o plajă privată.

Rămân acasă interimarii, la guvern ca și la partid, ca să scoată castanele încinse de alții în canicula unei veri care te face să uiți de toate, până dimineața pe răcoare…

Am zis și eu, n-am dat cu parul… .

comentariu de Radu Florea