Punctul pe I cu Radu Florea-Mirul expirat

Publicat de RADU FLOREA, 3 decembrie 2015, 00:10

Cu mirul expirat în plen

Credința în moaștele unui sfânt că pot face minuni pentru cei aflați în gâlceavă cu lumea, e adânc înrădăcinată la români. În forma extremă a dat și chiar un „misticism de Tanacu” după care s-a realizat și premiat un film. Nu știu dacă pentru arta regizorului poate că da- sau pentru abordarea dogmatică de ev mediu rătăcit prin secolul al XXI-lea, încă tranzitoriu pentru neamul românesc majoritar câteodată mai habotnic decât o cere până și popa; poate că pentru asta nu. Pentru această dimensiune sigur că filmul „Între dealuri” nu a bifat vreo decorație.

Și totuși, neam aplecat cum am fost în istorie când am simțit că o cere interesul, așa și unii dintre aleșii noștri- simțind adierea rece a doamnei cu balanța în ceafă- au purces, în pauzele dintre două ședințe, la invocarea proniei divine. Și cum altfel decît cu darurile Domnului?! Păi să fii miruit cu uleiuri sfinte într-un parlament- cel mai înalt for legislativ al democrației profane- ca să primești NUP pentru păcate lumești, mie unul mi se pare o tentativă de a-l corupe pînă și pe Cel-fără-de-prihană ca să se dea părtaș la păcate lumești.

Pe această linie a ispășirii cu ajutor divin, se pare, că rețeta pocăinței parlamentare a expirat. Dacă în trecut un Vosganian Varujan sau un Șova Dan reușeau să deraieze brațul lung al legii, folosindu-se, cu lacrimi în ochi, de sensul colateral miruirii întru o iertare vremelnică de păcatul lăcomiei de dulcele ban public, iată că de ceva vreme, de la moartea nevinovată a 60 de tineri în COLECTIV, parcă colegilor de vot din parlament nu le mai vine așa ușor să abuzeze de atuurile sfințeniei pentru câte un coleg mai păcătos decât plenul. Așa se face că ieri, comisia juridică a votat pentru urmărirea penală a lui Ioan Oltean și a lui Cătălin Teodorescu- primul fostPDL, actual un fel de… altfel de PNL, ca și al doilea- acuzați de fapte de corupție. Pentru ca astăzi, colegii senatorului social-democrat Dan Șova să se pronunțe, tot fără tămâiere sau miruire, dacă fostul ministru al marilor proiecte de infrastructură pe hârtie, e de dat la lei, în arena justiției pământești. Am făcut acest parcurs al prezentului penal care ne-a otrăvit viața, sănătatea socială și personală în ultimul sfert de secol, ca să realizăm că o restartare adevărată a politicii românești nu se poate face decât cu propriile puteri și din proprie inițiativă, fără ajutorul nici măcar al Celui-de-Sus. Dorința de curățire a parlamentarului în duhul facerii de bine colectiv, trebuie să fie una individuală, ca și tratamentul cu înălbitorul-minune. Că Dumnezeu ne dă, ba chiar ne  și miruiește cîteodată, dar nu ne bagă mereu și-n traistă!

Am zis și eu, n-am dat cu parul!