[VIDEO] Punctul pe I cu Radu Florea – Cât de “jucător” ar trebuie să fie noul președinte de țară?

Publicat de RADU FLOREA, 23 februarie 2015, 00:36 / actualizat: 23 februarie 2015, 9:49

Cât de “jucător” ar trebuie să fie noul președinte de țară?

Așa cum mi-a fost dat să observ în derularea curățeniei de primăvară-iarnă a DNA, toată lumea își dă cu părerea despre intrigi, servicii și relații obscure de influență la cel mai înalt nivel. E și greu să stai deoparte nu doar la televiziuni ci și la o bere cu băieții. Bate vântul schimbării, asta e cert.Numai președintele Klaus Iohannis tace. Sau mai bine zis, tace și face. Propunerea lui Eduard Hellvig la conducerea SRI după vacantarea prin demisie a postului de către George Maior a venit în mediile de presă cumva, abrupt, parcă dintr-o dată. Sigur că ulterior, citind despre intenția președintelui și mergând înapoi via Cotroceni, am constatat că europarlamentarul liberal Eduard Hellvig a fost mereu în anturajul președintelui ales. În rest, multă liniște dinspre noul locatar de la Cotroceni.

Parcă îmi lipsesc ieșirile de cuc de la șase seara, cu care mă obișnuise Traian Băsescu, de la apărarea pupilei sale și până la atenționări, povețe și pilde felurite  în mai toate trebile țării și mai ales ale guvernării. Cu rost și fără rost, dar făcând valuri grămadă, asta  cu siguranță. Aș zice că noul președinte nu-i defel un jucător, cel puțin nu  pe modelul lansat de Traian Băsescu. Care oricum, venea după un Constantinescu autodeclarat  înfrânt de sistem și un Iliescu al consensului călduț, fără frâne, care cerea liniște că avea treabă. Și lucra și ne tot lucra în subteran, cu lămpaș și fără. Ca țară, resurse și bani publici, până le-am pierdut aproape pe toate, în 25 de ani.

Au trebuit să treacă câteva luni bune până când fostul președinte să facă o remarcă cu referire la stilul noului șef de stat, deși mi se pare prematur să vorbim de un “Iohannis style” la Cotroceni. Cu toate acestea, mugurii schimbării de atitudine îi pot intui deja. Din vizite oficiale și până la contacte la nivel înalt pe afară și-n poze de grup pe la curțile Europei, Klaus Iohannis arată firesc, de-al lor.  E în rând cu lumea bună, de talia lui Merkel sau Hollande. Îl ajută și statura care impune. Dar au ajuns să impună și declarațiile sale succinte, la obiect. Președintele nou ales de români nu iese la tribună ca să declare orice. Iar când o face, folosește cuvinte simple, puține, pronunțate rar și răspicat,. Nu are un limbaj de lemn propriu administrației prezidențiale. Nici Băsescu nu avea, de aceea a și prins la lume față de Iliescu, Constantinescu. Că era din popor sau măcar a jucat bine rolul ăsta. Astăzi, pe Klaus Iohannis nu știu dacă și-l poate aroga cineva ca stil, vreun grup-țintă din straturile sociale, dar e la Cotroceni, legitim ales și reprezentativ pentru România. Caracteristica de președinte jucător nu pare să îl preocupe. A și declarat joia trecută, în replică la cele spuse de Băsescu cum că ar fi prea blând cu guvernul, că nu ar pune presiune pe el, citez: „Fiecare cu stilul lui. Și după un timp, după ani, se pot face comparații dacă un stil a fost mai eficient sau celălalt. Acesta este stilul meu. Acela a fost stilul predecesorului meu. Nu cred că trebuie să facem comparații. Suntem foarte diferiți prin modul de abordare, prin comportament”, a fost  răspunsul președintelui Iohannis. Jucător, mediator sau… spectator? Timpul ne va arăta.

Am zis și eu, n-am dat cu parul.

comentariu de Radu Florea