PPI cu Radu Florea-România de vis. Dar în realitate?

Publicat de RADU FLOREA, 12 ianuarie 2016, 00:16

România- o destinație de vis. Dar în realitate?

În realitate, am înlocuit cozile de la alimentara cu cozile de la teleschi. Stăm la coadă ca și înainte de 89 pentru niște servicii indifferent că până la urmă, acestea privesc timpul liber și divertismentul.Sunt și ele importante dacă aduc profit. După un sfert de secol de economie de piață și a liberei inițiative avem doar inițiativa și bunele intenții. Dar până la Dumnezeu te mănăncă toți sfinții, se spunea la buna la țară. Într-o  țară cadorisită de Cel-de Sus cu de toate, turismul și mâncarea tradițional sănătoasă, ieftină și multă, ar fi trebuit să ne asigure biletul spre o epocă, dacă nu de aur ( că ne-am lehamițit de ghiuluri și lanțuri aurite de bicicletă la gât) măcar către epoca traiului decent ca afară, din partea curată și civilizată a lumii.

Sâmbăta trecută, am fost câteva ore pe o pârtie de schi din apropierea Tg.Mureșului. Slavă Domnului că  pe o rază de 100 de kilometri tgmureșenii au de unde alege.Când nu plouă iarna. Nu și restul lumii, din Iași, Neamț, Bistrița,București, de Mureș sau Harghita ce să mai vorbesc. Toți erau pe părtie la Toplița. Însă cozile de la teleschi, ghișeele de skipass și  parcările auto erau pline la refuz. Bună organizare și dezvoltare a unui întreprinzător local de toată lauda care, a pornit-o acum 15 ani dacă nu mai demult, de la un vinci pe o pășune, unde ne dădeam toată ziua cu doi litri de benzină pentru skilift- a fost depășită de puhoiul  de mașini, familii, școli de schi, șoșonari și paltonari. Că toți avem dreptul egal la aer curat și un pic de mișcare, nu? După 40 de minute de stat la coadă am obținut cartela de acces pe pîrtii. Am reușit să facem trei urcări pe oră, pe niște dealuri de cîteva sute de metri înălțime care, însumate cu celelalte pârtii din țară nu depășesc domeniul schiabil dintr-o singură stațiuni din Alpi, 220-250 de km în medie. De la 1800 la 3400-3800 de metri altitudine, până pe ghețar. De calitatea zăpezii, infrastructură, de telecabine cât cabana, gondole ori telescaune de 4 și 6 persoane, restaurante și cabane-refugii de altitudine, ce să mai vorbesc. În Alpi e un pic de îngrămădeală în zona  intermediară până îți iei alegi direcția, apoi zecile de pârtii desfășurate pe sute de km lungime, repet, într-o singură stațiune, te fac să te pierzi inclusiv de ai tăi dacă nu schiezi în grup. Nu spun noutăți pentru multă lume care deja de ani buni alege Austria, Franța, Italia, dar comparativ cu România, serviciile lor și infrastructura ne bagă la coada clasamentului, chiar dacă la capitolul frumuseți naturale și cărți poștale suntem mai nou, în topul revistelor și al televiziunilor de călătorii.

Ca și în atîtea domenii vitale nici în turism nu avem în continuare un masterplan de țară. Am avut un pact pe educație și un pariu cu agricultura lui Petre Roman, le-am ignorant sau pierdut cu surle și trâmbițe. Nu mai avem sănătate, joburi și niciun plan pe cultura națională. Sau pe sporul natural în cădere liberă, pe viitorul copiilor noștri sau al pensiilor noastre. Acum un an pe vremea asta, am avut un masterplan pe infrastructură și un premier care zicea cu tupeu că se mută cu cortul pe valea Prahovei, dacă în 2015 nu se face autostrada Comarnic-Brașov. Nu s-a făcut și nu se  face. El s-a mutat înclusiv din parlament către zări mai calde, că doar și președintelui de țară a început să-i placă în Florida. La ce bun atunci, vă întreb, un masterplan de turism pentru țară?

Zic și eu, că nu dau cu parul…

comentariu de Radu Florea