PPI cu Radu Florea-Nevoia de minuni
Publicat de RADU FLOREA, 14 august 2016, 20:40
Nevoia de minuni
Este demult un obicei la români și nu numai la ei, ca de Sântămăria Mare și alte mari sărbători din calendarul religios, mulți credincioși să meargă la biserici și la mânăstiri, din cele care adăpostesc icoane făcătoare de minuni. Nu atât pentru slujba ritualică în sine, cât pentru speranța de mai bine. Și când e invocată mai abitir ea, speranța, decât atunci cînd binele încetează să mai fie și se instalaează răul, boala, necazul. Omul s-a rugat dintotdeauna la un Dumnezeu al său. E o formă de manifestare a neputinței, a limitelor umane, invocarea unui ajutor dintr-o zonă superioară, care scapă deciziilor și înțelegerii noastre, omenește vorbind atât de măsurate, finite, reduse? Sau este credința în divin tocmai nevoia de a căuta repere ale perfecțiunii într-o lume imperfectă? O facem noi așa sau nu poate fi altfel pentru ăc așa e omul, copie mărginită și limitativă după ,,chipul și asemănarea,, Tatălui ceresc?
Ruga la moaște și icoane face minuni, când puterea credinței în Dumnezeu se materializează în fapte și gesturi care, altfel, ni se par inexplicabile? ,,Credința vine cu neputința,, spunea o vorbă din bătrâni, cu credința muți până și munții din loc, era altă o vorbă populară. În biblie, Mântuitorul creștinătății, Domnul nostru Iisus Cristos, e citat zicând că dacă am avea credință măcar cât un bob de muștar ce n-am face cu ea, chiar am muta munții din loc! Unii îi mută, prin magie, meditație, concentrare sau minune. Dar pe ce criterii catalogăm o fatpă drept minune? Se întâmplă zilnic minuni, să le zic mărunte, dar care, prin puterea lor de semnificație nu rămân, așa cum unora le-au apărut, mărunte. Fericirea, mulțumirea de a fi se compune din mici bucurii, cele mărunte. De unde acest flux uman de sărbători către icoane, statui, moaște sfințite, pentru darul lor de a face minuni după calendar, în lumea asta pământeană? E misticism medieval sau o înțelegere superioară care poate că vine cu vârsta și cu acumularea experienței rostului nostru, aici, în această lume?
Mă întreb și eu, că nu dau cu parul…
