PPI cu Radu Florea-Cu gard sau cu cotă în Schengen?
Publicat de RADU FLOREA, 15 septembrie 2015, 00:32
Cu gard sau cu cotă… în Schengen?
Degringolada institutuțională care a cuprins Europa comunitară scoate la iveală cât de puțin unitar e în practică conceptul spațiului comun. După ce unii disperați că și cu gardul tot a apărut leopardul, iată că se revine la controalele emblematice vieții la granița dintre teorie și practică în realitatea liberei circulații. Pentru cine să fie, liberă criculația, și pe unde? Dacă țările est-europene pactizează declarativ cu refugiații din calea regimurilor totalitare din Siria, Iran, Afganistan ori din Africa, de la caz la caz situația se complică dintr-un ceas în altul.
Atitudinea șefului statului român la chestiunea cotelor obligatorii de imigranți e însă o noutate după tăcerile prelungite ale Cotrocenilor. Pe de o parte ne arată că administrația Iohannis nu mai stă capră la toate directivele numai pentru că acestea vin de la Bruxelles în timp ce de cealaltă parte, riscăm să fim etichetați ca xenofobi, rasiști , anti cotă, antiSharia și împotriva mersului lumii în care trăim. O lume în mișcare și de aceea de multe ori în derivă, când o barcă sau alta a popoarelor pierde direcția de drum către normalitate. Mandatat de președinție și guvern să zică “nu” la consiliul JAI de ieri de la Bruxelles, în privința suplimentării numărului de migranți- refugiați pe care să-l primească România, vicepremierul Gabriel Oprea s-a aflat între ciocan și nicovală, dar nu mai mult decât poate fi un purtător de cuvînt al interesului național.
Păi dacă saudiții, care au o tabără în drum spre Mecca- și ar putea adăposti acolo, încă din anii90, câteva milioane de persoane- nu deschid ușa cortului pentru confrații lor hăituiți întru Allah atunci cui să te mai rogi? Pe Dumnezeul cui să mai pariezi în chestiunea migranților?Europa e depășită administrativ de probleme. Situațiile speciale devin nornalitatea unor zile teribile în care copii și adulții disperați se îneacă în Mediterana, căutîndu-și salvarea în bărtci gonfalbile spre bătrânul continent. Cum să te poziționezi ca țară, ca cetățean al spațiului de cultură și religie europene, dar ca om în primul rând al plantei? Să ne amintim cum se fugea peste granițe sau pe Dunăre din România lui Ceaușescu, înainte de 89, sau cum se sărea zidul Berlinului spre Bundesrepublik în acei ani?
Adevărul e că nu există o singură rezolvare la chestiune, dar răspunsul bătrânului continent trebuie să fie unul comun, asta dacă ne-am angajat într-un proiect numit UE. Realitatea arată însă, altfel… .
Am zis și eu, n-am dat cu parul!
comentariu de Radu Florea
