O precizare, despre ora de religie
Publicat de radiomures, 17 martie 2015, 07:00 / actualizat: 17 martie 2015, 11:32
Un amic a postat pe Facebook un comentariu la textul meu de ieri, ceea ce mă determină să dezvolt puţin subiectul orelor de religie.
În primul rând, pentru că are dreptate, el, amicul, atunci când spune că toată tevatura în jurul acestui subiect a avut un folos.
În al doilea rând, pentru că trebuie să recunosc că, nervoasă fiind pe cei care au susţinut că cerându-li-se părinţilor să opteze li se încalcă un drept fundamental, am scos complet din discuţie drepturile celor care nu doresc să se facă religie în şcoală.
Este o minoritate, adevărat, dar există oameni care nu doresc predarea unei astfel de materii. Şi drepturile acelor 10% sunt la fel de importante. Asta înseamnă, de fapt, libertatea de exprimare. Opţiunea clară, dom’le! Vrei? Bine. Nu vrei? Bine. Măcar ştim cum stăm.
Să fim bine înţeleşi, faptul că 90% au optat „pentru” nu schimbă cu nimic situaţia! Atât doar că acei copii care nu doresc nu fac ora şi gata. Esenţa democraţiei în acţiune.
Ieri am fost la nepotul meu şi i-am cerut manualul de religie. E în clasa a II-a. Nu am găsit niciun element nelalocul lui, nicio poză despre cum te pedepeşte Doamne-Doamne şi te loveşte maşina dacă nu eşti ascultător.
Am povestit ştirea despre acel manual criticat pentru o lecţie precum cea de mai sus. Nepotul meu de opt ani a zis aşa: „nu cred că e în manualul de religie, poate într-unul de comportare, că religia e despre lucruri frumoase”.
Da, religia trebuie să fie despre lucruri frumoase, despre bunătate, lumină, adevăr. Din păcate, însă, există persoane care nu o văd aşa şi nici nu o predică în acest sens.
Şi mai e ceva. Religia este o chestiune de intimitate, de relație a omului cu divinitatea. Nu poţi obliga pe nimeni nici să o înveţe, nici să o urmeze.
În acest sens, dezbaterea legată de ora de religie a fost cât se poate de binevenită.
Acestea fiind scrise, permiteţi-mi, la final, să vă anunţ că până luni, 23 martie, „Vorbe din pălărie” intră în concediu.
Sanda Viţelar