ITALIA: PRIVIND DINCOLO DE DEZASTRU sau ÎNCERCAREA ˮMÂINILOR GOALEˮ

Publicat de radiomures, 25 august 2016, 14:23 / actualizat: 8 septembrie 2016, 18:42

La prima vedere cutremurul a avut o magnitudine medie, 6.2 pe scara Richter. Ora fatidică 03:36 (04:36 ora României). Tu ce faci de obicei la acea oră?

Urmează alte zeci de replici dintre care două mai puternice la orele 04:32 și 04:33. Probabil că acum, după o oră de la debutul coșmarului, încălcând interdicția oficialităților și a echipelor de salvare, te afli din nou în interiorul locuinței tale, sau ce a mai rămas din ea, căutându-i pe cei dragi ori ceva acte, bani sau valori personale. Este o încercare irațională de a negocia cu destinul restituirea propriei identități: frumoasă, oribilă sau ˮstrălucitorˮ de anodină este a ta, un reflex existențial unic. Este exact momentul în care te hotărăști să continui să cauți cu disperare pe sub niște resturi ceva din fosta ta viață. Replicile cutremurului vor hotărî dacă mai merită efortul.

Bilanțul victimelor se modifică de la o oră la alta: pentru început 6, apoi, până la ora 12:00, 37, 150 de persoane fiind date dispărute. Oficiali ai Ministerului Afacerilor  Externe declarau că, din informațiile de până la acel moment, printre victime nu se aflau cetățeni români. Printre victimele dezastrului și doi refugiați afgani, două tinere de 26 și 27 de ani. Uneori trebuie să faci un drum lung și anevoios pentru a-ți întâlni soarta. Parcă rezonând fatidic cu tragedia multinațională din centrul Italiei, moartea și groaza fac o vizită și la Kabul, în aceeași după amiază, luând 12 vieți și traumatizând alte 750: studenți, profesori, personal de pază.

În Italia progresia funestă a numărului victimelor raportate în comunicatele oficiale continuă. Ora 17:00. Cel puțin jumătate din orașul Amatrice, epicentrul seismului, situat la 164 km de Roma, nu mai există. Seara se apropie într-o atmosferă sumbră. Se vehiculează un număr de 60 apoi de 73 de morți și 100 de persoane dispărute. Apar primele reacții ale oficialilor. De departe, mesajul premierului Matteo Renzi este cel mai empatic deși pare a fi un melanj între maoism și Hollywood: ˮMulţumesc celor care au căutat printre ruine cu mâinile goale. Ei au demonstrat cât de puternic şi ce important este voluntariatulˮ.

Foto: www.pourfemme.it

Într-un alt mesaj însuși Papa Francisc reacționează: ˮ Nu pot să nu-mi manifest durerea, dar şi solidaritatea cu toţi cei care au avut de suferit în urma cutremuruluiˮ. Sună ca un epitaf oficial deși nu îmi pot imagina ce altceva ar fi putut transmite.

Ora 20:30. Un nou bilanț: 120 de oameni au murit iar alți 368 sunt răniți. Printre răniți și trei români. Iar veștile proaste continuă undeva la miezul nopții. MAE confirmă două decese în rândul conaționalilor noștri. Alți patru sunt internați în spitale. După o noapte de coșmar, dimineața bilanțul victimelor ajunge să se dubleze. Printre acestea și cinci cetățeni români. Unii dintre ei plecați să-și schimbe soarta cu una mai bună, într-o țară care i-a adoptat … pentru totdeauna. Încet, dar sigur, totul a devenit prin intermediul agențiilor de presă o raportare impersonală a unor evidențe seci, pentru baza de date a istoriei. 25 august 2016. Ora 10:00. Sunt 247 de morți și peste 300 de răniți. Mai sunt încă oameni prinși sub dărâmături.

Conștiincios siteul wikipedia.org conține deja atâtea informații despre evenimentul în desfășurare inducând impresia unei puternice relativizări a timpului, de parcă ne aflăm deși nu prea, în toiul unei drame aflată în plină desfășurare, dar foarte prost regizată. Cea mai cunoscută și utilizată rețea de socializare ˮa activatˮ o aplicație/funcție specială ˮpentru ca cei care se află în zona afectată de cutremur să-i anunțe pe apropiați, prin intermediul acesteia, că sunt teferiˮ. Dar dacă nu sunt teferi? Nici nu poate fi vorba de vreun dram de cinism în această promovare. Mă obsedează discordanța dintre sintagma premierului Renzi ˮ…cu mâinile goaleˮ și mediatizarea în timp real a catastrofei. Tehnologia informației în mâinile unora își arată clar limitele. Apogeul ei va fi probabil crearea unei ˮaplicațiiˮ prin care doritorii să fie alertați că pot urmări online, după gust, un tsunami, o alunecare de teren, o avalanșă sau chiar un cutremur, atunci când magnitudinea ar fi interesantă. Totuși, dincolo de mondenitățile unei lumi globalizate în simțuri și tehnologizate în dorințe rămâne imuabil, din fericire, sentimentul apartenenței noastre la conștiința fundamentală a rasei umane, singurul care trece cu succes de orice barieră rasială, religioasă, culturală ori socială și care ne dă dreptul să ne privim în ochi. Cel care ne onorează cu încercarea ˮmâinilor goaleˮ.

Nicoleta GHIȘA

 Citeşte şi: Turcia – vector de (in)securitate la Poarta Europei?