Eu aleg România: Viorica Susanu: “Toate cursele au fost pline de emoţie şi de spectaculozitate”

Publicat de radiomures, 10 iulie 2016, 08:15 / actualizat: 11 iulie 2016, 7:06

Viorica Susanu vrut mereu să facă sport. Ţinuta atletică şi energia pe care o avea au ţinut-o mereu aproape de terenul de sport. Şi-a încercat talentul în atletism, handbal şi baschet şi pe când a decis că renunţă la sport şi îşi vede de şcoală, antrenporul Nicolae Gioga a văzut-o şi a reuşit să o convingă să încerce un altfel de sport: canotajul. Era înaltă şi vânjoasă şi promitea că e capabilă să facă performanţă în acest sport. A început canotajul legitimată la Clubul Sportiv Steaua Bucureşti. La Olimpiadă canotajul este, alături de gimnastică, sportul de la care România a aşteptat mereu aurul. De aceea cursa sportivelor este întotdeauna o cursă cu ele însele.

VIORICA SUSANU: Trebuie să fii concentrat la maxim, indiferent de evoluţia ta de până atunci. Dar în finală, de cele mai multe ori, stai şi te uiţi în stânga şi în dreapta şi spui mai mult ca mine şi mai bine ca mine n/a muncit nimeni şi eu sunt cel mai bun, şi eu trebuie să câştig, şi eu trebuie să ştiu ce am ”sacrificat”, ştiu ce a trebuit să îndur şi cât am muncit pentru rezultatul pe care îl aştepţi.

Viorica Susanu a obţinut cel mai important rezultat al său la vârsta de 22 de ani când în franţa, la Aigubellette, a devenit campioană mondială cu echipajul feminin de 8+1 al României. La Sydney, în 2000, a cucerit primul său titul olimpic, în barca de 8+1. Alături de Georgeta Andrunache a început seria succeselor la doi rame fără cârmaci. Tandemul Susanu – Andrunache a cucerit primul titlu mondial în 2001, la Lucerna, în Elveţia. Toate cursele au fost pline de emoţie, dar şi de spectaculozitate. Viorica Susanu îşi aminteşte cu plăcere de cursa de 8+1 de la Olimpiada din 2004.

VIORICA SUSANU: Până în ziua respectivă nu pot să zic că am avut un parcurs foarte bun. Nu eram chiar mulţumite de evoluţia optului la antrenamentele de acasă, la cursele pe care le-am avut în decursul anului şi ne aşteptam să fie o cursă pe viaţă şi pe moarte. Ne-am concentrat şi acolo a fost o îmbinare de experienţă, de foarte multă experienţăîn barca de 8+1. Şi tinereţe, şi experienţă, şi toate cumulate, şi dorinţă, şi voinţă să le arătăm americancelor cine suntem… am reuşit să le luăm faţa.

Citeşte continuarea pe www.eualegromania.ro