Eu aleg România: Eduard Carol Novak – un veritabil campion – în sport și în viață

Publicat de radiomures, 24 aprilie 2016, 08:56 / actualizat: 27 aprilie 2016, 20:28

Vă aducem povestea unui om care a depășit limite și care a crezut în visul lui: acela de a fi cel mai bun. A reușit în patinaj, iar mai apoi în ciclism. Eduard este sportivul care a adus României prima medalie de aur la Jocurile Paralimpice de la Londra, în 2012, în proba de urmărire pe velodrom. Aceeași probă i-a adus argintul la Beijing, în 2008, și un loc 4 la Atena, în 2004. De la Mondialele din 2013, se întorcea cu două medalii de aur.

Și mai are multe de spus, numărătoarea inversă pentru Rio a început.

Eduard s-a născut în județul Harghita, la Miercurea Ciuc, orașul cu ierni lungi și grele. Povestea lui sportivă a început pe gheață, ca patinator, ca a multor copii din Bazinul Ciucului. Și, pentru că, de când se știe, Eduard și-a dorit să fie cel mai bun, povestea patinajului viteză nu era una oarecare, ci una cu foarte multe medalii de aur, zeci de titluri naționale, alte zeci de recorduri, unele rămase neatinse pînă astăzi.

”Nu mi-am condiționat visul, am zis: eu vreau să fiu campion olimpic! Eu, pe vremea aceea, vedeam sportivi ca Maricica Puică, Ivan Patzaikin, Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi, eu voiam să fiu campion!”

Drumul spre o nouă medalie în patinajul viteză s-a oprit brusc în 1996. Un accident de mașină, un parapet nelalocul lui care i-a retezat laba piciorului drept, un vis de campion spulberat într-o fracțiune de secundă.
Și aşa cum Eduard nu își ascunde lacrimile de fericire atunci când este pe podium, așa nu și-a ascuns nici deznădejdea după momentul 1996. Doar pentru scurtă vreme a fost deznădăjduit. A realizat foarte repede că nu avea timp de pierdut. Viața e prea scurtă și prea frumoasă ca să nu o trăim intens, îi place lui să spună.

”Viața este un labirint, poți să și pierzi, poți să și câștigi. Asta recomand tuturor persoanelor, să fie curajoase, că au o singură viață, să-și propună vise mari, că visele mici nu ajung, nu o să te motiveze pentru a obține scopuri mari în viață”

A înlocuit culoarul de gheață al patinoarului cu velodromul. Ambiția de a reveni în lumea mare a sportului i-a adus și primele rezultate în ciclism.

”La 25 de ani, am decis ca să pornesc o nouă carieră de sportiv profesionist, iarăși am simțit acel foc în mine că aste e șansa mea de a deveni, într-adevăr, pe linia asta pot să devin campion olimpic. Iarăși, nu am avut nici bicicletă, nici antrenor, nici echipă, nici bani, însă am avut focul în mine că pot să fiu, vreau să fiu campion olimpic. Normal, campion paralimpic. Un vis mare te poate motiva așa de mult încât toate lucrurile necesare, că astea-s lucruri necesare, se vor lipi de tine, vei deveni un magnet.”

Anul 2016 este anul olimpic mult așteptat de campionul Eduard Novak. Își dorește să retrăiască la Rio emoția de acum 4 ani: pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.
Pentru el, este a treia ediție a Jocurilor Paralimpice. Are convingerea că, odată cu rezultatele sale, sportul paralimpic s-a schimbat în țara noastră.
În viața personală, este model pentru cei trei copii ai săi, dar este și cel care îi inspiră pe alții să devină mai buni.

”Sunt un sportiv, un om realizat. Tot ce mi-am propus în viață am realizat.Am o familie frumoasă, am o afacere OK, sunt campion olimpic. Ce mai trebuie mai mult?! Dar acum știu ce înseamnă a fi campion olimpic, eu vreau încă o dată să simt acel lucru, că este extraordinar! Așa că, pregătirea pregătirea pentru Rio este puțin pe o altă cale, o altă abordare, dar eu merg să câștig!”

Între antrenamente grele, competiții internaționale de anvergură la care participă alături de echipa continentală Tușnad Cycling Team, Eduard are timp și pentru proiecte de suflet. Anul trecut, de Crăciun, singurul campion paralimpic din istoria României a organizat, în premieră în orașul său natal, o gală caritabilă după modelul concertului susținut de Filarmonica din Viena .

Citeşte continuarea pe www.eualegromania.ro