Epuizarea profesională, proiect în dezbatere la Senat

Publicat de Stan Lucian, 4 decembrie 2024, 16:00

O propunere legislativă privind recunoașterea epuizării profesionale la locul de muncă, cunoscută și sub denumirea de burnout, se află acum la Senat în dezbatere. În expunerea de motive se arată faptul că se înregistrează o creștere semnificativă a cazurilor de epuizare profesională și energetică din cauza schimbărilor rapide din ultimele decenii.

În România, epuizarea profesională a devenit mai vizibilă în contextul pandemiei de Covid-19, spun inițiatorii legii, deoarece a reconfigurat profund modul de lucru și a crescut nivelul de incertitudine la locul de muncă:

Specialiștii din sectorul relațiilor de muncă spun că legislația este suficient de clară privind timpul de lucru și repausul săptămânal.În sectorul privat însă acestea pot să difere iar inspectoratele de muncă nu au suficient personal pentru a verifica și acest aspect, precizează pentru Radio Târgu Mureș inspectorul șef al ITM Harghita, Dorin Male:

”Codul muncii protejează, stabilind clar cât poate să lucreze o persoană. Deci, sunt cele 40 de ore pe săptămână, plus încă 8 ore suplimentare la nivel de săptămână, apoi 12 ore de repaos între două zile de lucru și 48 de ore între două săptămâni. Deci, pe undeva, programul de lucru e bine stabilit. Acum, fiecare firmă își face calculele ei. Evident, de la Codul Muncii mai merge un regulament intern, un contract colectiv de muncă aplicabil dar niciunul din aceste firme nu pot să prevadă aspecte care să contravină Codului Muncii. Noi nu am avut probleme, să zicem, excepționale la nivelul programului de lucru.”

Simona Cif, psiholog din Târgu Mureș, crede că indiferent de beneficiile pe care le poate aduce un loc de muncă, fiecare persoană trebuie să ia decizii pentru a se proteja:

”Orice lege care se dă, trezește în conștiință că ceva se întâmplă și îi dă omului de gândit. Însă, o lege care nu are sancțiuni și nu se aplică, nu e validă, adică e doar o notificare. Pe lângă faptul că se dă lege, e nevoie să fie educație și, în primul rând, e nevoie să iei poziție, tu ca individ pentru că dacă tu aștepți să fii în burnout și să recunoască un angajator lucrul ăsta, n-o să facă asta pentru că nu ai știut tu când să spui nu. Nu suntem, din păcate, la nivelul acela de evoluție ca societate în care să zicem că ne protejează legile chiar dacă ele există. E nevoie tu, ca individ, să decizi pentru tine când e prea mult și când să-ți iei alte opțiuni pentru că, altfel, vei suferi tu și familia ta.”

Fenomenul de burnout este recunoscut de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), potrivit căreia simptomele de oboseală profundă afectează capacitatea angajatului de a-și îndeplini sarcinile și duce la distanțare față de locul de muncă, manifestate prin cinism și negativism.

Asta afectează eficiența profesională, performanța și productivitatea angajatului pe termen lung.

Deși nu este considerat o boală, burnout-ul se leagă în mod direct de condițiile de muncă și poate genera efecte grave asupra sănătății fizice și psihice a angajaților.

Această stare se manifestă prin dureri musculare, oboseală cronică, tulburări de somn și altele.

Datele OMS arată că mai mult de 1 din 5 lucrători din Europa se confruntă cu simptome specifice stresului profesional, iar un raport al Agenției europene pentru siguranță și sănătate la locul de muncă (EU-OSHA) indică faptul că aproximativ 25% dintre angajații din Uniunea Europeană suferă de stres ocupațional.

Autor:Cristina Bulbescu