Concert Regal la Sala Radio

Publicat de radiomures, 9 mai 2017, 21:50 / actualizat: 10 mai 2017, 17:50

Vineri, 12 mai, ora 19:00, Orchestra Naţională Radio sărbătoreşte Ziua Regalităţii printr-un concert special, sub bagheta dirijorului britanic William Kunhardt, cu participarea violonistului Eugen Sârbu, singurul muzician român menţionat, alături de George Enescu, în celebra publicaţie Oxford Dictionary of Music.

Concertul este o continuare a tradiţiei instaurate în ultimele stagiuni la Sala Radio, de celebrare a zilei regalităţii în România, şi va fi onorat de participarea unor reprezentanţi ai Casei Regale a României.

Seara va debuta cu interpretarea Imnului Regal, scris de Eduard Hübsch, cântat oficial prima dată în România în anul 1884, la încoronarea Regelului Carol I. Ulterior, imnul a fost inclus de George Enescu la finalul lucrării Poema Română. Programul va continua cu Concertul în re major pentru vioară şi orchestră, op. 61 de L. Van Beethoven şi cu Simfonia nr. 4 în mi minor, op. 98 de J. Brahms.

Câştigător al Premiului James Conlon pentru dirijat în 2014, William Kunhardt este dirijor principal al Orchestrei de Cameră Arensky şi dirijor rezident la Festivalului Piraeus din Atena.

Considerat astăzi unul din marii violonişti ai lumii şi o personalitate muzicală de notorietate pe scena muzicii clasice, violonistul Eugen Sârbu a cântat pe şase continente, apărând ca solist al marilor orchestre din Londra, Viena, Hamburg, Helsinki, Amsterdam, Bruxelles, Milano, Geneva, München, New York, Los Angeles, Dallas, Miami, Tokyo, Hong Kong, Seoul, New Zealand, Sydney, Melbourne, Johannesburg, Capetown, Santiago de Chile etc., pe cele mai prestigioase scene ale lumii şi la importante festivaluri internaţionale.

Concertul poate fi ascultat în direct pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical din ţară şi în streaming live pe internet pe www.radioromaniacultural.ro şi www.romania-muzical.ro.

Biletele sunt disponibile pe www.eventim.ro, în magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, Carrefour, librăriile Cărtureşti, Humanitas, în benzinăriile OMV şi la casa de bilete a Sălii Radio. Alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio, pe www.orchestreradio.ro sau www.orchestreradio.com.

William Kunhardt – cu o carieră în plină ascensiune, care a debutat odată cu câştigarea Premiului James Conlon (2014), la Festivalul Muzical din Aspen, este primul dirijor reinvitat imediat de către Roberto Spano, directorul Festivalului. Mai apoi avea să dirijeze numeroase orchestre în America, Europa şi Asia. În prezent este dirijor principal al Orchestrei de Cameră Arensky şi dirijor rezident la Festivalului Piraeus din Atena.

Alături de Orchestra de Cameră Arensky a concertat în Londra la Southbank Centre, Kings Place, Cadogan Hall. A realizat înregistrări cu simfoniile de Beethoven, Mozart, Tombeau de Couperin de Ravel şi concerte cu Jennifer Pike, Banjamin Grosvenor, Andrew Haveron, Andryi Viytovych şi grupul Aldenburgh. A dirijat Orchestra Naţională Radio din Bulgaria, Orchestra de Cameră Radio din Bucureşti, O:Mordent Orkester din Suedia, Orchestrele filarmonicilor de stat din Grecia şi Republica Moldova, Orchestra Academică a Festivalului de la Lucerna şi a fost invitat să participe la festivaluri din Germania, Franţa şi Bahrain. A debutat la Postul Public American de Radio, a colaborat cu Sarah Chang, Robert McDuffie, Orchestra Simfonică din Atena.

William Kunhardt s-a născut în anul 1989 la Londra, a fost elev al Eastbourne College, a studiat vioară la Londra cu Dona Lee Croft şi dirijat la Paris, cu Neil Thomson. A mai primit îndrumări de la Paavo şi Neeme Järvi, Peter Eötvös, Heinz Holliger, Sir Mark Elder şi Robert Spano, totodată a urmat cursuri de măiestrie artistică la Festival IRCAM şi totodată la festivalurile din Lucerna şi Aspen. William Kunhardt a fost şi dirijor principal al International Orchestra for Freedom şi la Young Vituosi Festival din Castelreng, Franţa.

Eugen Sârbu – „Destinat geniului” (Daily Telegraph, Londra), comparat cu „Paganini însuşi” (Goteborg Musik) şi ridicat la „statutul de superstar” (The Guardian, Londra), este considerat astăzi unul din marii violonişti ai lumii şi o personalitate muzicală impunătoare pe scena muzicii clasice.

Eugen Sârbu şi George Enescu sunt singurii violonişti români care au onoarea de a fi prezentaţi în celebrul Oxford Dictionary of Music. Renumitul critic britanic Margaret Campbell îi acorda un loc important lui Eugen Sârbu în volumul The Great Violinists (Marii violonişti), editat la Londra în 2004. Cariera internaţională a lui Eugen Sârbu a fost lansată printr-un număr impresionant de medalii de aur în practic toate marile concursuri internaţionale de vioară din Europa şi America de Nord, culminând cu Premiul Rockefeller pentru Muzică în Statele Unite, Premiul I la Concursul Internaţional Paganini (Genova, Italia), la numai două luni după ce câştigase Premiul I şi Premiul Publicului la Concursul Carl Flesch din Londra. Ca rezultat, arta sa îl duce pe şase continente, ca solist al marilor orchestre, precum şi în recital cu distinşi pianişti ca Bruno Canino, Gordon Back şi sora sa Carmina Sârbu, pe cele mai prestigioase scene ale lumii şi la importante festivaluri internaţionale.

Câteva evenimente muzicale mondiale ilustrează măsura personalităţii lui Eugen Sârbu. Astfel, în 1982, celebrul muzician, ca director şi fondator al orchestrei European Master Orchestra – formată din membrii de elită ai marilor orchestre europene, a apărut ca solist şi dirijor în premieră mondială la Royal Festival Hall din Londra. În 1994, Eugen Sârbu a cântat pe vioara lui Paganini (Il Cannone) într-un concert de importanţă istorică la Metropolitan Museum din New York. În 1996 susţine un recital la Palatul St. James din Londra, la invitaţia personală a Prinţului Charles. În septembrie 1999, marele violonist a deschis stagiunea muzicală din New York la Carnegie Hall, cu un succes fulminant, acompaniat de American Symphony Orchestra în Concertul de Brahms.

Repertoriul lui Eugen Sârbu este vast, iar lucrările lui George Enescu ocupă un loc deosebit. Sonata a III-a de George Enescu „în caracter popular românesc“ interpretată de Eugen şi Carmina Sârbu este admirată de melomani şi critici în întreaga lume. Sârbu înregistrează masiv pentru BBC, iar pe disc pentru casele discografice EMI (Londra) şi Auvidis (Paris). De asemenea, el apare frecvent pe canale de radio şi televiziune în numeroase ţări.

Cu ocazia cutremurătoarelor evenimente spre libertate şi democraţie în România, din 1989, Eugen Sârbu s-a dovedit a fi o personalitate impresionantă, cu o forţă patriotică răsunătoare, iniţiind o campanie mondială de ajutor pentru ţara sa natală, organizând şi participând la nenumărate concerte de binefacere pentru renaşterea şi dezvoltarea vieţii cultural-artistice în România. În 1995, a creat bursa Eugen Sârbu la Universitatea de Muzică din Bucureşti, finanţată personal şi decernată anual prin concurs. În mai 1997, Eugen Sârbu a fost numit Director de Onoare al Orchestrei Naţionale Radio – România. În decembrie 2000, Preşedintele României Emil Constantinescu a acordat celebrului muzician, Ordinul Steaua României în grad de Comandor, pentru contribuţia sa excepţională în arta muzicii, iar în septembrie 2004, Preşedintele Ion Iliescu i-a înmânat Ordinul Meritul Cultural, la Londra.

Eugen Sârbu s-a născut la Pietrari, lângă Târgovişte şi a început studiul viorii la vârsta de cinci ani cu tatăl său. La numai şase ani, şi-a făcut prima apariţie în public, devenind în scurt timp o adevărată legendă. Studiază ca elev la Liceul de Muzică din Galaţi cu prof. S. Nachmanovici şi apoi cu prof G. Avachian la Bucureşti şi la Conservatorul C. Porumbescu la clasa prof. Ionel Geantă. În 1970, la recomandarea lui Yehudi Menuhin, a primit o bursă americană la Institutul Curtis din Philadelphia şi la Juilliard School din New York unde studiază cu renumitul profesor Ivan Galamian. În timpul şederii sale la Philadelphia, a avut deasemenea privilegiul de a lucra cu Eugene Ormandy (dirijat) şi cu Cvartetul Guarneri (muzică de cameră). Influenţa lui Nathan Milstein, cu care Eugen Sârbu a studiat în Europa (la Londra şi Zürich) a marcat personalitatea sa violonistică.

Celebrul violonist Eugen Sârbu şi minunata sa vioară Stardivarius din 1729 – care i-a aparţinut şi lui Wieniwski, încântă publicul şi criticii din întreaga lume.

Servic– cu o carieră în plină ascensiune, care a debutat odată cu câştigarea Premiului James Conlon (2014), la Festivalul Muzical din Aspen, este primul dirijor reinvitat imediat de către Roberto Spano, directorul Festivalului. Mai apoi avea să dirijeze numeroase orchestre în America, Europa şi Asia. În prezent este dirijor principal al Orchestrei de Cameră Arensky şi dirijor rezident la Festivalului Piraeus din Atena.

Alături de Orchestra de Cameră Arensky a concertat în Londra la Southbank Centre, Kings Place, Cadogan Hall. A realizat înregistrări cu simfoniile de Beethoven, Mozart, Tombeau de Couperin de Ravel şi concerte cu Jennifer Pike, Banjamin Grosvenor, Andrew Haveron, Andryi Viytovych şi grupul Aldenburgh. A dirijat Orchestra Naţională Radio din Bulgaria, Orchestra de Cameră Radio din Bucureşti, O:Mordent Orkester din Suedia, Orchestrele filarmonicilor de stat din Grecia şi Republica Moldova, Orchestra Academică a Festivalului de la Lucerna şi a fost invitat să participe la festivaluri din Germania, Franţa şi Bahrain. A debutat la Postul Public American de Radio, a colaborat cu Sarah Chang, Robert McDuffie, Orchestra Simfonică din Atena.

William Kunhardt s-a născut în anul 1989 la Londra, a fost elev al Eastbourne College, a studiat vioară la Londra cu Dona Lee Croft şi dirijat la Paris, cu Neil Thomson. A mai primit îndrumări de la Paavo şi Neeme Järvi, Peter Eötvös, Heinz Holliger, Sir Mark Elder şi Robert Spano, totodată a urmat cursuri de măiestrie artistică la Festival IRCAM şi totodată la festivalurile din Lucerna şi Aspen. William Kunhardt a fost şi dirijor principal al International Orchestra for Freedom şi la Young Vituosi Festival din Castelreng, Franţa.

Eugen Sârbu – „Destinat geniului” (Daily Telegraph, Londra), comparat cu „Paganini însuşi” (Goteborg Musik) şi ridicat la „statutul de superstar” (The Guardian, Londra), este considerat astăzi unul din marii violonişti ai lumii şi o personalitate muzicală impunătoare pe scena muzicii clasice.

Eugen Sârbu şi George Enescu sunt singurii violonişti români care au onoarea de a fi prezentaţi în celebrul Oxford Dictionary of Music. Renumitul critic britanic Margaret Campbell îi acorda un loc important lui Eugen Sârbu în volumul The Great Violinists (Marii violonişti), editat la Londra în 2004. Cariera internaţională a lui Eugen Sârbu a fost lansată printr-un număr impresionant de medalii de aur în practic toate marile concursuri internaţionale de vioară din Europa şi America de Nord, culminând cu Premiul Rockefeller pentru Muzică în Statele Unite, Premiul I la Concursul Internaţional Paganini (Genova, Italia), la numai două luni după ce câştigase Premiul I şi Premiul Publicului la Concursul Carl Flesch din Londra. Ca rezultat, arta sa îl duce pe şase continente, ca solist al marilor orchestre, precum şi în recital cu distinşi pianişti ca Bruno Canino, Gordon Back şi sora sa Carmina Sârbu, pe cele mai prestigioase scene ale lumii şi la importante festivaluri internaţionale.

Câteva evenimente muzicale mondiale ilustrează măsura personalităţii lui Eugen Sârbu. Astfel, în 1982, celebrul muzician, ca director şi fondator al orchestrei European Master Orchestra – formată din membrii de elită ai marilor orchestre europene, a apărut ca solist şi dirijor în premieră mondială la Royal Festival Hall din Londra. În 1994, Eugen Sârbu a cântat pe vioara lui Paganini (Il Cannone) într-un concert de importanţă istorică la Metropolitan Museum din New York. În 1996 susţine un recital la Palatul St. James din Londra, la invitaţia personală a Prinţului Charles. În septembrie 1999, marele violonist a deschis stagiunea muzicală din New York la Carnegie Hall, cu un succes fulminant, acompaniat de American Symphony Orchestra în Concertul de Brahms.

Repertoriul lui Eugen Sârbu este vast, iar lucrările lui George Enescu ocupă un loc deosebit. Sonata a III-a de George Enescu „în caracter popular românesc“ interpretată de Eugen şi Carmina Sârbu este admirată de melomani şi critici în întreaga lume. Sârbu înregistrează masiv pentru BBC, iar pe disc pentru casele discografice EMI (Londra) şi Auvidis (Paris). De asemenea, el apare frecvent pe canale de radio şi televiziune în numeroase ţări.

Cu ocazia cutremurătoarelor evenimente spre libertate şi democraţie în România, din 1989, Eugen Sârbu s-a dovedit a fi o personalitate impresionantă, cu o forţă patriotică răsunătoare, iniţiind o campanie mondială de ajutor pentru ţara sa natală, organizând şi participând la nenumărate concerte de binefacere pentru renaşterea şi dezvoltarea vieţii cultural-artistice în România. În 1995, a creat bursa Eugen Sârbu la Universitatea de Muzică din Bucureşti, finanţată personal şi decernată anual prin concurs. În mai 1997, Eugen Sârbu a fost numit Director de Onoare al Orchestrei Naţionale Radio – România. În decembrie 2000, Preşedintele României Emil Constantinescu a acordat celebrului muzician, Ordinul Steaua României în grad de Comandor, pentru contribuţia sa excepţională în arta muzicii, iar în septembrie 2004, Preşedintele Ion Iliescu i-a înmânat Ordinul Meritul Cultural, la Londra.

Eugen Sârbu s-a născut la Pietrari, lângă Târgovişte şi a început studiul viorii la vârsta de cinci ani cu tatăl său. La numai şase ani, şi-a făcut prima apariţie în public, devenind în scurt timp o adevărată legendă. Studiază ca elev la Liceul de Muzică din Galaţi cu prof. S. Nachmanovici şi apoi cu prof G. Avachian la Bucureşti şi la Conservatorul C. Porumbescu la clasa prof. Ionel Geantă. În 1970, la recomandarea lui Yehudi Menuhin, a primit o bursă americană la Institutul Curtis din Philadelphia şi la Juilliard School din New York unde studiază cu renumitul profesor Ivan Galamian. În timpul şederii sale la Philadelphia, a avut deasemenea privilegiul de a lucra cu Eugene Ormandy (dirijat) şi cu Cvartetul Guarneri (muzică de cameră). Influenţa lui Nathan Milstein, cu care Eugen Sârbu a studiat în Europa (la Londra şi Zürich) a marcat personalitatea sa violonistică.

Celebrul violonist Eugen Sârbu şi minunata sa vioară Stardivarius din 1729 – care i-a aparţinut şi lui Wieniwski, încântă publicul şi criticii din întreaga lume.