Blog/Nemulțumirile lu’ mama lu’ Bubtzi: Se mai poartă azi permanentul mov?
Publicat de radiomures ☺ᵛᵇ, 18 martie 2015, 08:27
Am trăit-o și pe asta! O platformă de socializare rusă organiza pe la finalul anului trecut un concurs de frumusețe pentru femei, intitulat Hitler 2014. Condiții obligatorii de participare: să-i urască pe evrei și să-l admire pe Führer. Ce trebuiau să facă doritoarele: selfie-uri în ipostaze senzuale, alături de simboluri naziste, și publicarea acestora pe pagina concursului, împreună cu un text în care să-și argumenteze iubirea și admirația față de casapul incredibilului număr de aproximativ 20 de milioane. De oameni. Cine câștigă: aia care primește cele mai multe like-uri. După primul puseu de dezgust, și optimistă din fire fiind, m-am calmat oarecum, mai ales când am citit mai jos că “cel puțin 14 tinere” s-au înscris deja. Mi-am zis: slăbuț totuși, Hitler a expirat! La fel ca permanentul mov din tinerețea părinților mei. Îl mai vezi pe ici, pe colo, pe la nunțile din Vințu de Jos de exemplu, dar nici gând de popularitate la Hollywood sau Bollywood. Și-atunci mi-a-ncolțit în minte șugubățul gând: oare câte concurente am avea la un ipotetic Miss Ceaușescu 2015? Acum, când consumu’-i mare și francu’ elvețian face acrobații mortale? Reușiți să faceți acest exercițiu de imaginație? Frânturi hilare îmi străbat retina: gen, bunica mea de 93 de ani, zâmbind printre vița de vie naționalizată și argumentând că Gostatul avea grijă de noi. Pariez totodată că egalele mele de vârstă sau mai tinerele aparținătoare de sexul frumos ar trebui întâi să gugălească pentru a se lămuri dacă nea Nicu-i vreo vedetă sau vreun creator de modă. Dar cred… cu tărie, din păcate, că multe dame bune de peste 50 de ani ar da buzna să se-nscrie. Mai ales dacă în joc ar fi pus ceva premiu, mai mic sau mai mare. Nu contează, premiu să fie. Gratis. Multe ar fi încurajate și de soții încruntați și aspriți de impotența de a-și mai exercita funcția de cap al familiei. Pe care au pierdut-o fiindcă sistemul de azi fură, minte, e corupt, corupe și înșeală. Fiindcă facturile sunt prea mari față de salarii sau pensii, fiindcă nu mai există cinste și dreptate, fiindcă la ce ne trebuie libertatea gândirii când n-avem siguranța zilei de mâine?! Mă înduioșez și mă revolt în același timp când aud texte d-astea prin autobuz, tren sau la colț de stradă, dar și când citesc o totală necunoștință de cauză în ochii tinerelor speranțe ale patriei. Că, dragii mei, zic și eu… pe de-o parte, cum să înțelegi că trăiești într-o grădină zoologică scăpată de sub control, dacă nu știi că înainte trăiai în cușcă? Pe de altă parte, cum să treci peste o despărțire, dacă stai cu portretul pe noptieră? Realitatea e una, adevărat! Trăim prost, sîntem mințiți și aburiți zilnic, ni s-au deschis granițele, dar abia ne permitem low-cost-uri, alții s-au îmbogățit furând, nulitățile, imposturile, nepotismele și incultura sînt încurajate și promovate, funcționăm pe datul din coate și nu pe scări valorice. Da, toate astea sînt adevărate! Dar avem de ales. Dacă dăm sau nu like prezentului.
Alexandra Didilescu
