Blog/Nemulțumirile lu’ mama lu’ Bubtzi: Locul de parcare sau despre simțul de proprietate al românului
Publicat de radiomures, 16 februarie 2015, 08:20
Acum, când scriu aceste rânduri, mă gândesc că – nu-i așa, dragii mei? – nu ne aflăm pe teren virgin. Cam fiecare știe despre ce vorbesc și, mai mult, s-a aflat măcar o dată într-una din cele două ipostaze: de proprietar de loc de parcare (de obicei prin puterea vechimii la locul faptei și nu neapărat prin acte) și în cea de ocupant abuziv al stratului de glie strămoșească, situat între două linii albe fie prin voia mai marilor de la administrație, fie prin puterea imaginației. Din prima categorie țin să menționez specimene rare ca vecinii părinților mei, care au legat de tufa din față un carton cu numărul mașinii și chiar ca propria mea mătușă, care, Dumnezeu știe de unde, a făcut rost de o chestie de ciment, grea ca naiba, pe care o manevrează ca Hercule cu ajutorul unei sfori, de fiecare dată când vine sau pleacă de acasă. Evident, din cele două exemple, mătușa deține cheia succesului. Fiindcă oricine ar vrea să-i ocupe locul de parcare s-ar pune în stupida ipostază de a împinge bolovanul… mă rog… chestia de ciment dintr-o poziție fizică deloc… publică… Cum să spun? Vârful chestiei ajunge doar până la genunchi și na… vizualizați. Cei care-și agață numerele prin tufe, le scriu cu cretă pe asfalt sau pun celebrele lăzi de bere pe spațiul X nu vor avea însă parte de reușită. Vor exista mereu ocupanți abuzivi, veniți în vizită la vecinii posesivilor proprietari. Aceștia își vor parca mașinile, ignorând amenințările. O impertinență de neiertat în universul oricărei curți dintre blocuri. Aici, autonomia e la ea acasă! Activitatea comitetului de locatari depășește cu mult traficul înregistrat de pagina de Facebook a președintelui Iohannis, problema locurilor de parcare fiind toastul cu care se deschide orice ședință de scară. Astfel, în numele constituției asociației de locatari, ocupanții abuzivi vor avea de pătimit când vizitele lor se vor fi încheiat. În funcție de importanța proprietarului abuzat și de durata sau repetitivitatea abuzului, printre metodele punitive se numără: ștergătoare ridicate, oglinzi retrovizoare date peste cap, cauciucuri tăiate, praful de pe mașină șters în forma celor patru litere care formează un cuvânt total neradiofonic… Începe cu M și se termină cu E… Apoi, în cazurile de gravitate grad 0, auotvehiculele vor fi complet sau parțial blocate. Nu va conta că, pe modelul practicat în București, civilizat, zic eu, șoferul a lăsat numărul de mobil pe parbriz. Nu va conta nici că, prin măsura luată în spiritul educației civice, au blocat alte două locuri de parcare sau, mai rău, au îngustat spațiul de trecere, deci au complicat circulația. Nu, nimic din toate astea nu va conta, fiindcă românul are simțul proprietății și și-l exercită și manifestă chiar și atunci când nu e cazul sau nu există temei legal. Sîntem proprietari pe tufe și locuri de parcare. Fie ele liniate sau nu. Fie ele de asfalt, pământ, mocirlă etc. Da, iubirea de moșie e un zid, grăia poetul. Da’ nu știu cine-i Baiazid?!
Alexandra Didilescu
