Blog/Nemulțumirile lu’ mama lu’ Bubtzi: Dragă domnule preşedinte, dacă tot vă vedeți azi cu cei de la Academie…
Publicat de radiomures, 4 februarie 2015, 08:24 / actualizat: 4 februarie 2015, 11:19
Întâi de toate aş vrea să vă spun că vă creditez şi că, deşi votul meu a conţinut un mare procent de “contra celuilalt şi suitei sale jalnice”, v-am pus pe tavă încrederea mea şi speranţa că ne veţi ajuta pe noi ăştia mulţi, ăştia spălaţi pe creieri cu internetul, generaţia Facebook parcă ni se spune, să construim ceva demn de lăsat copiilor noştri. După cum aţi spus şi dumneavoastră, e timpul să ne apucăm de treabă. Ştiu, ştiu că sunteţi un om ocupat, că aveţi de făcut curăţenie printre baroni, corupţi, lichele, incompetenţi. Mai ştiu şi că sînteţi înconjurat de tot felul de indivizi spoiţi, campioni în sportul naţional “pupincurismul”, de care trebuie să vă feriţi şi pe care, încet-încet, trebuie să-i dezvăţaţi ori să-i… redistribuiţi. Ştiu şi că a fi preşedinte în acest moment precis al României este o sarcină extrem de grea, cu atât mai mult cu cât sîntem toţi cu ochii pe dumneavoastră. Şi cei care abia aşteptăm să reuşiţi, şi cei care abia aşteaptă să eşuaţi. Dacă mai punem la socoteală ochii necunoscuţi şi imposibil de numărat ai partenerilor noştri europeni, atlantici şi poate nord-estici, atunci chiar că pare că nu mai aveţi vreme de chilipiruri. Mă gândesc însă că vine un timp pentru toate şi că, dacă fac o listă cu punctele care cred eu că ar putea fi îmbunătăţite, o să găsiţi timp şi pentru ele. Întâmplarea face că una dintre marile mele nemulţumiri e educaţia, adică exact ce spuneaţi şi dumneavoastră că e fundamental pentru un popor, pentru o ţară. Şi, vă spun, dragă domnule preşedinte, că vreau să apuc cât mai repede ziua în care în jurul meu n-o să mai aud prevederi, cu accentul pe ve, ci prevederi, ziua în care cuvântul cunoştinţă n-o să mai fie scris cu doi i, în care nu se va mai folosi cratima la sau când scriem pere sau mere. Nici aceeaşi fată nu se scrie a c e i a ş ci a c e e a ş i. Vom ţinti, îmbătrâni, muri, citi nu se scriu cu mai mult de un i la final. La fel de mult îmi doresc să-l aud pe PE CARE de fiecare dată când e necesar. Şi de diseară m-aş spăla pe mâini fără urmă de remuşcare fiindcă Academia a sfârşit prin a-l accepta deoarece prea mulţi îl foloseau. Deși se formează exact ca de dimineaţă. Ori nu-mi aduc aminte ca noi să zicem di dimineaţă. Şi-ar mai fi multe de enumerat şi sînt conștientă că timpul dumneavoastră e preţios. Dar ştiţi despre ce vorbesc, nu? Vreau să prind cât de curând ziua în care n-o să mai trimit înapoi la şcoala băiatului meu un manual – joc doar pentru că e plin de greşeli de ortografie. Evident, după ce l-am corectat cu roşu, am dat nota 4 şi am precizat că acesta e motivul pentru care refuz să-l cumpăr. Aşa, ca o mamă tupeistă, spălată pe creier cu Facebook-ul, ce sînt. Da, aşa mă gândeam, dragă domnule preşedinte, că educaţia e una dintre priorităţi. Sângerăm grav la capitolul ăsta şi vin din urmă copiii noştri, PE care acuşi nu mai are cine să-i înveţe să scrie corect. Aşa că, deşi e interesantă euforia care i-a cuprins pe toţi de salută cu Guten Morgen! şi Guten Tag! şi-şi scot tot arsenalul mai mult sau mai puţin consistent al limbii germane, vă rog mult, dragă domnule preşedinte, puneţi-i cu burta pe carte la română. Nu de alta, da’ să fie ausgezeichnet.
Alexandra Didilescu
