Blog/Nemulțumirile lu’ mama lu’ Bubtzi: Decât o mutație

Publicat de radiomures ☺ᵛᵇ, 17 martie 2015, 07:38

Aud la radio un spot despre maratonul ce se va organiza pe 3 mai, cu scopul strângerii de fonduri pentru leziunile coloanei vertebrale. Sîntem îndemnați să alergăm cu toții, oriunde am fi, banii dați pe înscriere urmând să fie donați pentru cercetarea acestor grave afecțiuni. Îmi spun că inițiativa e minunată și ce bine că, an de an, prin intermediul maratonului, se strâng sume de chiar și 3 milioane de euro, care sînt extrem de folositoare. Da’, în același timp, nu-mi pot opri hohotul de râs ironic la gândul că ar trebui cumva organizat și un maraton pentru celelalte leziuni ale coloanei vertebrale. Alea care țin de morală, curaj, asumare, verticalitate. Și ele sînt afecțiuni grave, de care suferă un mare procent al populației țării noastre, și nici nu s-a găsit încă un leac. Încă purtăm, bine cuibărite prin ființa noastră, reflexele turnătoriei, șantajului, lingușelii, al mâinii care spală pe alta, al capului plecat, al compromisului rușinos, al jumătăților de măsură, al ipocriziei, al formei fără fond. Iar din acesta din urmă, am dezvoltat, odată cu deschiderea granițelor și cu importarea modelelor occidentale, o mutație înspăimântătoare: discursul aparent politically correct, plin de prețiozități de salon, sub care colcăie, de fapt, încăpățânări rău-voitoare, extremisme și, mai grav, distorsionări viclene ale mesajelor luate în discuție. Oamenii ăștia mi se par din ce în ce mai periculoși și din ce în ce mai nocivi pentru societate. Pentru că își deghizează cu îndemânare unilateralitatea gândirii, prefăcându-se purtători ai steagului alb, deschiși la minte și la suflet. Până când, însă, sînt contraziși. Până când, însă, părerile lor nu sînt aprobate și lăudate 100%. Provoacă-i puțin și vei constata că, de fapt, refuză și ignoră principiul de bază al democrației și al libertății de expresie: we agree to disagree. Vorbesc mult, abuzând de clișee pompoase, aducând argumente de suprafață care “sună bine”, dar care n-au nimic de-a face cu fondul problemei luate în discuție. Contorsioniști printre cuvinte, insistă doar pe ceea ce vor ei, fără a fi dispuși să cântărească fie și numai pentru o secundă părerea celuilalt. Dacă ești mai blând din fire, ai putea crede că au un deficit de atenție și să cazi, astfel, în capcana de a empatiza cu ei. Dar nu, te înșeli. Pentru că precizează constant că se coboară la nivelul partenerului de discuție și că fac asta ca un imens sacrificiu în numele adevărului, pozând în ființe superioare, pline de o înțelepciune greu de pătruns. Da, dragilor, avem din ăștia! Mulți, foarte mulți. Îmbrăcați nu doar în haine de politicieni, nu. (Ăștia-s cel mai ușor de depistat, fiindcă avem mintea cât de cât în alertă.) Reprezentanți ai acestei specii, purtători ai mutației de care vorbeam mai sus, regăsim și printre civili, printre oamenii simpli. Oficial, nu aparțin de vreo grupare extremistă, dar, ascultându-i, îți dai seama că sînt oricând gata să scoată Kalashnikov-ul la tine. Chiar dacă-ți pare oarecum de râsul curcilor, îi mulțumești lui Dumnezeu că trăiești în România, unde încă nu se poartă împușcăturile. Prin redacții sau alte locații. Dar se poartă, cu mare fast și la rang înalt, turnătoria. La care specimenele astea apelează când argumentele lor sunt demascate și transpar în adevărata lor natură insipidă, inconsistentă și demagogică. În cazul unui jurnalist care deranjează, de exemplu, indivizii în cauză vor refuza o dezbatere vertebrală și vor da fuga la fusta conducerii instituției de presă. Crezând că acolo se practică băgatul pumnului în gura tupeistului care-a îndrăznit să le violenteze și să le tulbure obtuzitatea cu o altă perspectivă, cu o altă opinie. Uneori le iese, alteori nu. Nu vă grăbiți să concluzionați că am trăit o întâlnire de acest grad pe pielea mea și că scriu din orgoliu rănit. Ar fi la prima mână și n-are farmec și nici importanță. Nu, scriu din tristețea că pe specimene d-astea nu le poți scoate la o bere, să te cerți până-ți sar ochii și să închei apoi seara râzând de faptul că, și dacă sîntem căpoși în opinii, oameni sîntem amândoi și asta-i mai presus de toate. Mai important cred că e să deschidem ochii larg și să-i vedem cum roiesc printre noi. Să nu-i lăsăm să ne manipuleze cu vorbe mari și goale, cu extrase din cărți bune, pe care habar n-avem dacă le-au citit vreodată, darămite dacă le-au înțeles cu adevărat, cu înțelepciuni ale unor oameni care și-au purtat coloanele vertebrale drepte, în timp ce ei folosesc toate astea voalat în scopuri unilaterale și extremiste. Cred mult în echilibru și rațiune. Pe cât de mult cred în faptul că avem nevoie și de un maraton pentru vindecarea bolilor gândirii și spiritului. Și mai cred că, dacă ne punem capul, am fi foarte mulți cei gata să alergăm și pentru valori umane reale. Nu-i așa?

Alexandra Didilescu

Sursa foto: http://www.wallpaperfo.com