Blog/Nemulțumirile lu’ mama lu’ Bubtzi: Am cromozomul meu, sunt prioritar!
Publicat de radiomures, 3 februarie 2015, 09:14
Bărbații vor să aibă prioritate în trafic. Fie că se află la volanul unui jeep de mărimi impresionante sau al unui camion de proporții considerabile, fie că doar conduc (aproape impropriu spus) o căruță cu un cal și plină de știuleți de porumb. Și când spun plină, vreau să zic că ăștia, știuleții, atârnă pe de lături și se bălăngăne în ritmul trapului impus de armăsarul aflat la conducere. Cine e armăsarul – calul sau bărbatul – rămâne la alegerea fiecăruia. Așadar, bărbații vor prioritate. Nu contează ce spun semnele de circulație, ei merită această prioritate, și-o însușesc fără a sta prea mult pe gânduri fiindcă li se cuvine. Au o coastă-n minus și-un cromozom în plus… mă rog, un cromozom altfel. Pentru asemenea realizări, șoselele sunt ale lor și, asemenea preșcolarilor scoși la aer de tovarășa educatoare, pun stăpânire pe ele și le transformă în câmp de luptă, ring de box sau podium pentru etalarea mușchilor. Îi vezi apăsând accelerația până la refuz și efectuând depășiri pe continuă, te claxonează cu convingere când conduci legal prin localități, fac exces de xenoane în spatele tău pe autostradă chiar dacă ție acul îți arată 130 la oră pe bordul personal. Nu care cumva să îndrăznești să-i depășești fiindcă le-ai cârpit una-n orgoliu și se vor ambiționa să-ți arate că ale lor pot mai mult. Mașinile lor, vreau să zic. Cu prima ocazie, te vor întrece, aruncându-ți o privire superioară prin geamul din dreapta și tăindu-ți fața ca să te-nveți minte. Mai avem și specimenele care nu-ți permit să le încalci superioritatea și te vor obliga să stai în spatele lor, acolo unde ți-e locul. Doar ești femeie! Mai degrabă te vor face să intri-n șanț decât să te lase să-i depășești. Fă greșeala să le zici de dulce sau să le arăți ce frumoasă îți e manichiura pe degetul din mijloc, că se opresc cu frâne fumegânde și scârțâite în mijlocul drumului și ți se maimuțăresc amenințător în dreptul parbrizului, etalându-și vastul vocabular într-ale blagosloveniilor. Nu ești impresionată? Nu te-ai speriat? Nu te faci mică, ba îți mai permiți să te bușească și râsul? Îți aplică un pumn extrem de masculin în parbriz. Și-un picior în roată. Râzi în continuare? E clar, ești o proastă care n-a-nțeles nimic! Degeaba își pierd ei timpul cu tine. Ești o vacă ochelaristă, care nu merită să fie băgată în seamă. Așa că, maturi și exasperați în înțelepciunea lor binevoitoare, se întorc la mașinile lor, mai scrâșnesc o dată din roți și dispar ca măgarii-n ceață. Împăcați încă o dată cu faptul că ei au vrut, da’ n-au putut. Iar tu rămâi în mijlocul drumului, râzând în hohote și gândindu-te că să șofezi printre bărbați e o junglă, iar să conduci printre ei – o rutină.
Alexandra Didilescu
