Blog/Nemulțumirile lu’ mama lu’ Bubtzi: Alocația copilului sau Păreri de mamă

Publicat de radiomures ☺ᵛᵇ, 20 mai 2015, 10:27 / actualizat: 20 mai 2015, 15:05

Și am rămas tot cu 42 de lei. Alocația copiilor a făcut subiectul unei moțiuni. A fost depusă la Senat și respinsă, luni, cu 82 de voturi împotrivă, 56 pentru și 6 abțineri. În dezbatere, s-a precizat faptul că suma nu a mai fost modificată de 6 ani, deși prețurile au crescut cu aproximativ 20% din 2011 încoace. Discursul pe post de contraargument a conținut tot soiul de trimiteri politice, că fostul Guvern PDL a făcut aia și aia, că moțiunea e semnată și de membri ai vechiului PNL, care și-a asumat, în cadrul USL, aia și aialaltă. Și mai emoționant a fost când madam Plumb a demascat intenția liberalilor de a se folosi de copiii noștri pentru a câștiga capital de imagine. Vai, mi-au dat lacrimile! Doamna ministru părea să fi studiat literatura universală din scoarță-n scoarță și dădea semne că în ea zace o poetesă nedescoperită. Cu influențe de la Racine și Stendhal, lady Plumb folosea sintagme care-ar fi luat, cu siguranță, marele premiu la Olimpiada de Expresii Frumoase: “dezastru social”, “au distrus vieți”, “au dat bir cu fugiții”. Bravo, mi-am zis, înc-un pic și scoate și ea o carte: “Antologia sintagmelor pentru devierea de la subiect” sau “Ghid pentru deturnarea discursului de la miezul problemei”. Pentru că nimic din ceea ce a rostit dumneaei acolo n-avea legătură cu fondul, conținutul. Alocația copiilor e 42 de lei. O sumă atât de ridicolă, încât eu și uit că-mi e virată pe card în fiecare lună. O sumă din care nu-i pot plăti copilului nici măcar cursul de înot. Bani care mi-ar ajunge pentru o oră și vreo 12 minute de tenis pe lună. Sau pentru două tăvițe de pulpe de pui și-un bax de hârtie igienică. Curentul e mai scump, cablul și netul la fel, de gaz nici nu mai vorbim, iar întreținerea la bloc a câștigat de mult proba de 500 de metri garduri, în timp ce alocația abia a luat startul. Ce cărți sau jocuri de dezvoltare?! În cel mai fericit caz, nu te atingi de cei 42 de lei, și-i strângi să ai ce-i da copilului când pleacă la facultate. Asta dacă aproximativ 8 000 de lei înseamnă ceva. Dar e și mai ridicol când te gândești că ți-a luat 16 ani să strângi cât două salarii lunare de-ale miniștrilor. Un prieten bun și drag are o vorbă: “Pisi, e sinistru!” Da, oameni buni, e sinistru. Fiindcă mirificii de la putere par din altă realitate, din altă lume decât asta în care trăim noi. Habar n-au, de fapt, cum e să nu te poți hotărî în ce investești 42 de lei: în curpapir și trei ciosvârte de găină sau într-un depozit pe termen foaaaaarte lung din care, ulterior, n-ai să-i poți lua plodului nici măcar o mașină asemănătoare celei din familia Flintstones. Sînt absolut convinsă că, pentru ei, 42 de lei echivalează cu 50 de bani pentru noi. E bacșișul pe care-l lasă prin restaurante, bacșiș pe care tot ei, în haosul total din capul lor, îl votează întâi pentru impozitare și apoi îl dez-votează, cum ar veni, fiindcă mno, nu funcționează. Da, pisi, e sinistru. Fiindcă specimenele astea dorm degeaba pe banii noștri și n-au nicio tangență cu nevoile reale și stringente ale oamenilor. Dacă m-aș întâlni cu peștișorul de aur, asta ar fi prima mea dorință: să-i văd pe toți, o lună de zile, trăind viețile noastre, drămuind fiecare leu și calculând fiecare cheltuială. I-aș trimite, pe jos, la supermarket, cu copiii după ei, și i-aș lipi cu mutrele lor rumene și cu gușele lor proeminente de la atâta bine de etichetele galbene sau roșii cu prețurile produselor pe ele. Și-atunci, poate, ar înțelege că mie, omului de pe stradă, nu prea-mi pasă de capitalul de imagine al PNL-ului, ci-mi trebuie o sumă decentă pe care s-o pot folosi spre binele copilului meu. Și că mi-ar mai trebui suma asta și ca să nu mă fac de râs când vorbesc cu cineva din străinătate și-i spun că statul român mă susține cu nici 10 euro. S-o văd atunci pe madam Plumb cum mai participă la Olimpiada de Expresii Frumoase cu declarația “Politica actualului Guvern vizează îmbunătățirea vieții familiilor din România.”, după care respinge moțiunea privind creșterea alocației pentru copii. Purtând la gât, la încheieturi, pe degete și în urechi o parte din bijuteriile ei de 7 000 de euro. Sau, poate, totuși, s-ar potrivi mai bine la Campionatul Național de Nesimțire. Nu știu, ziceți voi!

 Alexandra Didilescu