Punctul pe I cu Radu Florea-Ne iubesc străinii așa cum nu ne iubim noi
Ne iubesc străinii așa cum nu ne iubim noi. De ce oare?
De ceva vreme încoace, moștenitorul coroanei Regatului Unit al Marii Britanii, printul Charles se tot întoarce la rădăcini. Cel puțin la una dintre ele. Taman în Transilvania, de unde zice că se trage stră-stră-străbunica domniei sale, cu sânge albastru de Tamisa. Prințul de Wales s-a îndrăgostit de ceva vreme de viața la țară de la noi. Dar nu de cea scrisă de Duiliu Zamfirescu după care făceam fișe literare la școală ci de asta reală, vie, care trece în ritmul ei și pe lângă noi, în satele ardelene.
Monarhul britanic are timp, ochi și suflet, ca să o observe. Și uite așa, a cumpărat o casă-două, trei- nu ca potentații neamului românesc în buric de capitală sau malul lacului Snagov- ci taman în buricul satului de poveste care mai poate fi descoperit între dealuri transilvane la Micloșoara, în Covasna sau pe valea Zălanului, ori în județul Brașov la Viscri. Am făcut-o și noi cei de la RTM în Caravana Bicicleta de paisprezece ani de zile. De i-am vrăjit chiar și pe cei de la Berlin, la festivalul de radio și televiziune Prix Europa de acum câțiva ani.
La Viscri, prințul Charles a deschis, zilele trecute, o a doua fundație regală, după Mihai Eminescu Trust.Se numește fundația Prințul de Wales România. E încă un semn că monarhia britanică iubește statornic ceva la plaiurile astea. A dat peste ceva inefabil, acolo, în satele părăsite de majoritatea sașilor, dar amprentate de lucrul cândva bine făcut- unii etnici germani chiar au apucat să se întoarcă din Vaterland-Germania, unde plecaseră înainte de 89 și chiar după, reînnodându-și rostul vieții aici, la rădăcini, cum am descoperit în caravana Bicicleta RTM că se întâmplă și la Biertani, Sibiu, în gospodăria domnului Otto Wagner și a altora. Îi salut cu drag și cu respect pentru că pun suflet și valoare în ceea ce fac.
Prințul de Wales e fan declarat al pășunii satului transilvan ca și al muncilor câmpului. A jurizat zilele trecute un concurs de cosit-viteză la Viscri, ca să nu mai zic de târgul anual de dulcețuri și compoturi tradiționale de la Saschiz, de lângă Sighișoara, unde e principalul degustător!? După o viață trăită în rigide cutume monarhice, cronometrată la fix, în ritmul orologiului de la Big Ben, după complicate protocoale de la Westminster Abbey la Kensington Palace, iată că prințul Charles descoperă la bătrânețe, frumosul naturii încă vii și nealterate din România și valorizează ceea ce noi, cei de-ai locului, nu mai observăm sau ignorăm, sătui fiind de atâta derivă economică, socială și culturală.
Întrebat de ce mai pune de-o fundație la Viscri în județul Brașov, His Royal Highness-Maiestatea Sa- a declarat simplu-fără aroganța și emfaza pe care o vedem zilnic la conducătorii noștri- pentru că iubește România. O declarație care se verifică în teren și face cât toate campaniile de promovare turistică din ciclul “adio, pică frunza…”
Am zis și eu, n-am dat cu parul…
comentariu de Radu Florea
