Blog PPI cu Radu Florea-Prietenul meu, ghișeul

Publicat de RADU FLOREA, 21 iulie 2016, 21:08

“Prietenul meu”, ghișeul

Rar mai trec pe la un ghișeu. Timpul a devenit prea prețios ca să mai pierd vremea pe acolo. Am un mic dispozitiv de la bancă și cu el- token-ul, plătesc tot ce pot prin internet banking.Multă lume face la fel.La pay-point-ul de la mica librărie de cartier mai stau și eu la coadă pentru o factură, două, dacă altfel nu se poate. Oricum, acolo sunt multe chestii mărunte, de bună calitate, și la prețuri mici față de mall. În plus, o mică librărie de cartier îmi aduce aminte de mirosul de carte din anii de școală. Lucrurile erau mai simple și mai firești, în ritmul vremurilor.Care încă nu prinseseră viteză…

Ce face însă cine n-are un “token”? Buna și generația dânseia în botă, pensionarii-colegi de generație ai mamei mele care,între două piețe, sunt obișnuiți să socializeze pe la cozi sau doar pentru nu au alternativă? În vremuri apuse, dar tot mai mult regretate, statul la coadă suplinea nevoia de socializare descurajată de regimul totalitar. Mai mulți la taclale însemna mai multe idei în circulație. Asta nu convenea unui regim care te vroia sărac în idei, simplu executant al politicii de partid, prost de cinstit și fraier de  harnic, pentru sistem și servitorii lui din Daciile negre.

Ghișeul regla relațiile clientelare între straturile societății. Cel de după gemulețul cu deschizătură avea pâinea și cuțitul. Mentalitatea asta a funcționat mulți ani după 1989, când alergai spre un ghișeu pentru o mie una de hârtii cu multe ștampile. Să fie dom-le, ștampile…cât de multe?! Deschizătura aia mică, incomodă din ghișeu, cât  să-ți pătrundă mâna și foaia la semnat, te făcea să te apleci de nevoie, transmițând atitudinea de obediență funcționarului, ca să se simtă el, mare și tare. De la toamnă totul trece on-line. Și ghișeul. A trecut radioul în video și on-line, așa că nu mă mai miră multe. Țara e pe facebook, președintele și premierul la fel, teroriștii, revoluțiile și loviturile de stat, viețile personale sunt “la un click distanță” pentru toată lumea! Deschiderea fără precendent a serviciilor, debirocratizarea lor, ar trebui să producă mai mult timp liber, de făcut bine, sau măcar altceva. Însă mulți dintre noi nu mai au ce să facă cu el, cu timpul…E dilema la care niciun “token” de “user” n-are “password”.

Zic și eu, că nu dau cu parul…

comentariu de Radu Florea