Blog PPI cu Radu Florea-Lumea cu dizabilități în care trăim
Publicat de RADU FLOREA, 22 martie 2016, 00:56
Lumea cu dizabilități în care trăim
A fost ieri ziua mondială a sindromului Down.Nu atît de luptă împotriva… cât de a lucra în paralel cu asta. Întrucît se pare, că părinții și familiile celor afectați de așa ceva, de dizabilități la cei mici care vor crește mari, trebuie să își revizuiască viața cu tot cu priorități.
Provocarea pe care mulți și-o asumă de a crește un astfel de copil, întâmpină, de multe ori, oprobriul public sau cel puțin un mare semn de întrebare. Societatea spartană rezolva problema drastic, tăind dreptul la viață al celor care se nășteau incapabil fizic sau psihic să lupte cu adversarul. Pe asta se bazau acele societăți, pe raportarea la dușman și pentru asta, ca să fii de folos societății tale, trebuia să fii în stare să lupți.Dacă nu, delete… Dacă am progresat la ceva anume între timp, este poate la acest capitol al prețuirii vieții așa cum ne-a fost dată tuturor. Nouă și copiilor noștri. Măcar în scripte ne naștem egali unii cu alții. Că devenim inegali după, aici e problema. Cel mai greu e cu acceptarea celor din jur. Familiile își asumă un astfel de destin prin acceptarea sorții. Societatea face asta numai la nivel declarativ. A fost o săptămînă a porților deschise la fundația mureșeană Alpha Transilvana. Colegii noștri reporteri s-au lovit, în realizarea materialelor de presă, de aceleași observații din partea celor care activează în sprijinul copiilor cu dizabilități: de sesizarea prejudecăților celor din jur, de insuficienta pregătire și organizare a societății în care trăim în direcția ajutorului, consilierii de specialitate. Dincolo de voluntariat și ONG-uri, societatea pare mai dizabilitată să ofere o mână profesionistă în ajutor acestor copii și chiar adulți pentru integrarea lor în cotidian câtă vreme nu-i iese pasiența nici cu indivizii integri, fizic și psihic vorbind. De fapt, nici nu știu cine e mai în nevoie, copiii cu dizabilități sau cei din jur?
Întreb și eu, că nu dau cu parul…
comentariu de Radu Florea
