Bis
Om cu două neveste am auzit. Ba chiar și cu două facultăți, două joburi, om care să mănânce cu două guri. Dar om mort, cu două înmormântări, n-am mai auzit. Sper să nu fie vreun semn rău, dar parcă prea se lipesc de mine în ultima vreme toate… ăăă… situațiile astea cu răposați.
Unui cetățean i-a venit ceasul. Putem spune metaforic că i-a venit „curieru’ cu Omega”, dar nu s-ar prinde toți. Așadar omul nostru a murit. Însă ghinionul a făcut ca ceasul de pe urmă să-l prindă singur în casă și, în consecință, a intrat la „moarte suspectă”. Deci intrarea pe lumea cealaltă a-nceput cu stângul. Legiștii i-au luat trupul cu acea… smerenie creștină specifică lor, l-au vârât în sac, cum se face, și s-au ocupat de cele necesare, mai puțin de succesiune, că nu intra în atribuția lor. În rest, de preluare, autopsie, deschidere, închidere, toaletare, îmbălsămare, tuns, ras, frezat, tot tacâmul. Operațiuni, care, în mod normal, nu ar trebui sa dureze mult. Însă ghinionul a făcut să se prăpădească omu’ în zi de sărbătoare, iar Guvernul să facă punte și să lege weekendul cu sărbătoarea. Și uite-așa a rămas mortul cu cazare gratis în frigider la Medicina Legală, cu brăduțul odorizant legat de deget, încă vreo trei zile peste program. Sărbători legale petrecute la Medicina Legală! Deci, practic, totul a funcționat perfect legal.
În răstimpul ăsta, răposatul avea programată și înmormântarea creștinească. Funeralii cum trebuie: cu lacrimi, bocitoare profesioniste, convoi, sicriu, popă, colivă, pomeni, batiste, colaci, coroane… Că doar nu era omul lipit pământului (aici, rog a se-nțelege totul în sens figurat). Doar că, pe cât se pare, n-a fost să fie, bietul, lipit pământului nici la propriu. Căci, fără voia lui, s-a sustras fix de la propria înhumare. Credeți însă că lipsa mortului a anulat tristul eveniment? Nicidecum! Ritualul a mers șnur, cu sicriul gol și descoperit, că doar nu era, vezi bine, nimic de ascuns. Dacă am fi cârcotași, am putea presupune că familia ar fi îndreptățită să ceară un parandărăt, cum ar zice românul iubitor de barbut, adică să pretindă de două ori ajutorul de înmormântare. Mai puțin banii de sicriu, care, dezgropat, ar putea fi valorificat, de ce nu, la un second hand, pe ideea că nimic nu se aruncă, totul de transformă (sau se vinde). Da, numai că atunci și ăia de la IML ar putea să ceară chirie …
Autor: Sidonia Buta
Ascultă Ne(știrea) zilei în fiecare vineri în „Bună dimineața, Transilvania!” după ora 9, sau, în reluare, în „Pulsul zilei” și „Sens Unic”, pe frecvențele 102,9 FM, 98,9 FM, 94,9 FM-Borsec și online pe www.radiomures.ro.
