Gáspárik Attila: În România, sunt două feluri de a face media

Publicat de radiomures, 12 aprilie 2016, 13:30

Este media comercială care trebuie să facă profit şi este media publică – serviciul public care trebuie susținut cu mai mulți bani. Aceasta este opinia, directorului Teatrului Naţional din Târgu Mureş, fost vicepreședinte al CNA, Gáspárik Attila, invitat azi la emisiunea ”Părerea ta” de la Radio Tg.Mureș:

Gáspárik crede că publicitatea trebuie să rămână o sursă de finanțare și pentru posturile publice, întrucât este un instrument de măsurare a audienței postului. În plus, beneficiind de mai mulți bani și autonomie financiară, posturile publice pot informa corect și mai bine, ca vector de formare a a opiniei publice:

Directorul Teatrului Naţional din Târgu Mureş spune că posturile publice pot face publicitate culturii, lansărilor de carte, expoziţiilor şi aşa mai departe. ”Și asta nu prea înţeleg politicienii: cultura, nicăieri în lume, nu aduce bani, cultura adevărată” – a mai declarat Gáspárik Attila.

Transcrierea integrală a emisiunii „Părerea TA”-RADOR

RADIO ROMÂNIA TÂRGU MUREŞ (12 aprilie, ora 9:14)

Realizator: Luminiţa Avram – Bună dimineaţa, dragi prieteni. Bine v-am regăsit. Alături de mine, astăzi, în studioul Radio Târgu Mureş se află domnul Gáspárik Attila, directorul Teatrului Naţional din Târgu Mureş. Bună dimineaţa.
Gáspárik Attila: Bună dimineaţa.
Realizator: Mă bucur că sunteţi din nou alături de noi şi trebuie să spun că îmi pare foarte rău că nu mai sunteţi la CNA – am avut nişte discuţii foarte interesante pe vremea aceea, dacă vă mai aduceţi aminte.
Gáspárik Attila: Vreau să vă spun, când m-aţi prezentat, aţi spus că sunt alături, iarăşi sunt alături de dumneavoastră. Vreau să vă spun că eu în maşină vă ascult în continuare pe dumneavoastră…
Realizator: Mulţumim.
Gáspárik Attila: … fiindcă mi se pare singurul post de ascultat, care a mai rămas, la vârsta mea, bineînţeles, este postul public. Mie îmi place când cineva vorbeşte către mine, despre mine, cu mine – acum cu mine, cu radioascultătorul. Deci am fost şi rămân alături de dumneavoastră. Şi trebuie să vă mărturisesc că eu sunt foarte fericit că nu fac parte din Consiliul Naţional al Audiovizualului. Ce se întâmplă în ultima perioadă, şi putem să luăm evenimentele absolut recente, de ieri seara, referitor la Ludovic Orban, şi dacă este adevărat este un lucru foarte, foarte grav. Noi ani de zile am luptat la Consiliul Naţional al Audiovizualului ca şi campaniile electorale să fie gratuite, să fie gratuite ca nu mi se pare democratic să vorbească cel bogat – eu am bani, pot să plătesc, eu vorbesc, eu voi fi ales. Nu este democratic. Trebuie date şanse egale. Îmi pare foarte rău. Şi nebunii în democraţie… e o prioritate să fii nebun, deci nu face nicio problemă, dar să vorbeşti gratuit. Şi asta înseamnă, dacă e adevărat, încă o dată, nu ştiu, că iarăşi se dau bani negri pe campanii electorale.
Realizator: Păi bine, se spune că în România totul se poate cumpăra, totul se poate vinde şi ca să ajungi la o televiziune comercială, trebuie să plăteşti.
Gáspárik Attila: Eu vă spun: opt ani de zile am luptat şi eu cred că au fost rezultate, şi eu ştiu foarte bine că foarte multe formaţiuni politice, ONG-uri, mai ales partidele mici, verzii şi nu ştiu care, se duc pe un segment foarte, foarte micuţ, dar foarte important, au primit şansa pe această gratuitate. În afară de asta, nu ştiu ce a fost, dar acum începem să bănuim ce a fost.
Realizator: Păi da, nu ar trebui să fie aşa, cum spuneţi dumneavoastră, dar întotdeauna de fapt a fost aşa, ştiţi bine. Doar pe posturile publice prezenţa candidaţilor în campania electorală…
Gáspárik Attila: Era gratuită.
Realizator:… se făcea conform unui algoritm, număr de minute ş.a.m.d. În rest, accesul era contra cost.
Gáspárik Attila: Normal asta ar fi şi până când toată viaţa politică şi toţi factorii care fac viaţa politică, că e foarte uşor să te duci în piaţă sau, nu ştiu oriunde şi să spui ‘băi, politicienii ăştia /…/’, scuzaţi-mă, fiecare dintre noi are responsabilitatea lui, dacă merge la vor sau dacă nu merge la vot, cu cine votează, cu cine nu votează, ce ştiri dau la televiziunile comerciale, ce ştiri nu dau la televiziunile comerciale s.a.m.d. Deci vina, scuzaţi-mă, are şi presa, toată presa şi până când nu o să existe o autoreglementare foarte serioas, să ne aşezăm odată sau să se aşeze factorii principali şi să spun ‘până aici, de aici încolo numai, nu asta, nu aia…’. Acest Ludovic Orban mi s-a părut un om chiar simpatic, nu foarte simpatic, ei, na.
Realizator: Da, dar trebuie – acum fac o referire la un cometariu apărut aseară din partea unui ziarist celebru, nu am să-i spun numele, care a spus ‘totuşi, este pentru prima dat când unul dintre cei care a călcat strâmb, aşa, nu vine să acuze că din cauza nu ştiu cui…
Gáspárik Attila: Nu, a fost absolut elegant, absolut în stilul lui caracteristic…
Realizator:… nu s-a plâns, nu s-a lamentat, nu a cerut clemenţă…
Gáspárik Attila: … nu s-a plâns, în două secunde s-a terminat cariera lui de 25 de ani, dar eu cum am văzut şi m-am uitat de mai multe ori, fiind actor, mie îmi plac, îmi pare rău…
Realizator: Vedeţi, şi lucrurile…
Gáspárik Attila: Bineînţeles, noi trebuie să jucăm pe scenă sau să regizăm nişte spectacole în care sunt nişte lucruri foarte mari cum trebuie jucată…
Realizator: Şi a jucat teatru?
Gáspárik Attila: Nu a jucat teatru. Dacă a jucat teatru, a jucat un teatru de un bun gust, de o calitate extra, extraordinară, dar eu cum am văzut prin gesturile lui, acest lucru, că a cerut bani pentru o campanie electorală, nu pentru el, nu pentru familia lui, nu pentru nu ştiu…. Panama…
Realizator: E mai puţin vinovat?
Gáspárik Attila: Nu, nu ştiu asta, eu nu sunt justiţie, dar nu e prima oară. Deci el a povestit ca o practică şi de acolo… Eu am început să simt ce se întâmplă de 25 de ani aici, în ţara asta, scuzaţi-mă.
Realizator: Cineva ar putea sa spună că a avut ghinion că a fost prins, pentru că fiind o practică, alţii au avut noroc.
Gáspárik Attila: Eu cred că Direcţia Naţională Anticorupţie vrea să tragă un semnal foarte puternic la începutul campaniei. Deci campania nici nu a început. A tras un semnal de alarmă de la primarii de comună şi responsabili de stradă – nu ştiu dacă această funcţie există – fraţilor, nu ne jucăm! Şi asta ar fi extraordinar! Asta ar fi extraordinar, ca să înţeleagă fiecare, de la Focşani, până la Drobeta-Turnu Severin, de la Satu Mare, până la 2 Mai.
Realizator: Că, într-adevăr, nu merită să ne compromitem toată cariera, toată viaţa… şi viaţa lui personală va fi afectată.
Gáspárik Attila: Dar până când nu se rezolvă, în mod direct, just, finanţarea partidelor, până atunci va exista această metodă, din păcate. Aşa cred eu.
Realizator: Vreau să revenim la discuţia pe care ne-am propus-o. Avem astăzi… aş vrea să putem discuta despre rolul Radiolului şi Televiziunii Publice în susţinerea unor lucruri pe care alţii nu le pot face, deci insistăm asupra faptului că noi încă putem să transmitem piese de teatru radiofonice – nu ştiu cine mai face acest lucru; putem să transmitem în direct un spectacol de la Filarmonică, nu? Cine stă, la un post de radio comercial, să susţină…?
Gáspárik Attila: Da, da, gratuit… faceţi publicitate culturii, lansările de carte, expoziţiilor şi aşa mai departe. Despre ce e vorba? Şi asta nu prea înţeleg politicienii şi, din păcate, nu prea au rămas oameni care pot explica politicienilor despre ce este vorba. În România, sunt două feluri de a face media. E media comercială şi este media publică – serviciul public, în care discutăm acum. Comercială, media comercială înseamnă că trebuie să fac profit din ceea ce fac, trebuie să vând ştirile. Bineînţeles, cultura, nicăieri în lume, nu aduce bani, cultura adevărată. Acum, eu nu vorbesc despre André Rieu, care este o afacere, mega-afacere. Sau nu ştiu ce violonist, cu nu ştiu ce vioară. Seamănă cu cultura, nu este cea mai proastă…
Realizator: Dar frizează şi comercialul… să nu uităm, frizează.
Gáspárik Attila: Da, frizează, bineînţeles, pfoa, nişte profituri …
Realizator: Pentru că André Rieu îşi alege şi clienţii şi auditoriul…
Gáspárik Attila: În spatele lui există, bănuiesc, vreo 200, 300 de oameni care nu fac altceva decât trag firele… în fine.
Realizator: Un marketing…
Gáspárik Attila: Da, deci există postul comercial care trebuie să vândă şi ştirile de la meteo, trebuie să vândă şi ştirile politice, pe bani, că din aia trăieşte.
Realizator: Şi sportul, nu?
Gáspárik Attila: Şi sportul, bineînţeles.
Realizator: Noi trebuie să susţinem toate formele sportive, toate activităţile sportive.
Gáspárik Attila: Deci, uitaţi-vă… nu, deci comercialii, uitaţi-vă, vorbim în Târgu-Mureş, ştiu că se ascultă acest post de radio şi în judeţele Harghita, Covasna, Bistriţa…
Realizator: Braşov, Sibiu..
Gáspárik Attila: Braşov, Sibiu. Dar hai să vorbim, că vorbim în Târgu-Mureş, Târgu-Mureş acum are o echipă de fotbal. Ştim că fotbalul în România, e sport top. E între primii şase, dar dacă te uiţi la numărul apariţiilor ştirilor a echipei, este mult sub echipa Rapid-ului, de exemplu, din Bucureşti, care e în Liga a II-a, dar ştim foarte bine că are mulţi fani. Are mulţi fani, asta înseamnă: fanii cumpără ciocolată, cumpără popocorn, nu şţiu ce. Deci, e un comerţ şi acolo, deci nu poţi aştepta de la un post comercial să fie echidistant – e foarte greu să aştepţi aşa ceva de la ei. Singurul vector de încredere într-o ţară democratică, îmi pare foarte rău, este Serviciul Public. Ziare, nu! Că ziarele sunt doar pe interese comerciale… apar, nu există ziar public, în sensul…
Realizator: Cine ar putea să susţină… ar trebui să susţină, cine, Parlamentul? Sau cineva, cine să îl susţină?
Gáspárik Attila: Nu, aia, va fi foarte greu. Nu contează. Toată lumea poate să spună… tu îţi alegi informaţia de care ai tu nevoie, pentru asta ar trebui să existe o puternică pregătire în şcoli, care nu există, deci majoritatea tinerilor de astăzi învaţă de la prieteni navigarea pe internet. Habar n-au, majoritatea, „Generaţia Z” se numeşte, care s-a născut cu internetul împreună, habar n-are cum să aleagă dintre două, trei, patru, cinci, şase ştiri. Şi atunci vezi pe paginile de socializare – ce frumos sună! – nişte extreme înfiorătoare, de la nişte copii de 14,15, 16 ani care nu ştiu să aleagă, că nimeni nu i-a învăţat.
Deci, asta e cu ziarele, dar serviciul public trebuie să fie, într-o țară democratică, vectorul principal de a forma o opinie obiectivă; și de care avem nevoie. Extremele se taie. Crește-crește, dar se taie, de fiecare dată, și dreapta, și stânga… De fapt, eu cred că sunt împreună. Și, atunci, ar trebui să dăm mult mai mulți bani pentru postul public. Ar trebui să trăiască foarte bine ziariștii, să nu se gândească la nicio nebunie și la nicio prostie.
Realizator: Există tentația de a pleca dintr-un post public, spre unul comercial, unde salariile sunt mai mari. Atracția aceasta există. Se știe că au migrat, de-a lungul timpului, mulți colegi, spre comercial. Dar nu aceasta vreau să fie ideea de bază a…
Gáspárik Attila: Deci, noi avem un /…/, la ora actuală. Finanțarea postului public se face din trei surse. Se face și din publicitate, și din taxe, și bugetul…
Realizator: O cotă foarte mică de la buget.
Gáspárik Attila: De la buget. Și, aicea, trebuie să vedem pe care ar trebui mărit. Comercialii spun că n-ar trebui să aveți publicitate, fiindcă luați de la ei… și, cum adică, aveți trei surse de finanțare!? După părerea mea, publicitatea este necesară, fiindcă este un vector pe care pot măsura audiența unui post. Are publicitate, înseamnă că e interesat să aibă publicitate; asta înseamnă că are și audiență.
Realizator: Eu văd treaba asta, cu publicitatea, și altfel; mai ales într-o zonă ca a noastră. Putem să susținem activități pe care alții nu le-ar susține. Noi putem să facem publicitate unor societăți, unor activități, pe bani mai puțini, dar, în zona noastră, nu? Susținem, știu eu, producătorii locali.
Gáspárik Attila: Aicea, dacă intrăm în detalii, eu cred că posturile teritoriale, fie vorba despre postul de la Iași, de la Cluj, Timișoara, Craiova, Sibiu, Brașov, mai nou, Târgu Mureș, ar trebui să aibă o autonomie mult mai mare. Deci, nu trebuie mers… ca faraonii… Merem pân’ la București, cerem acordul, nu primim sau primim, venim înapoi…
Realizator: Ceea ce se-ntâmplă, de fapt, acum.
Gáspárik Attila: Ce se-ntâmplă acum. Astea-s problemele adevărate. /…/
Realizator: Dar, apropo de autonomie, /…/ acum, de fapt, se încearcă, deci, o centralizare și mai mare. În sensul că poate o să ajungem noi sub tutela celor de la Televiziune. Sau știu eu /…/
Gáspárik Attila: Nu e bine… Asta…
Realizator: Se dorește… rezolvarea problemelor din TVR, prin unirea celor două societăți. Una care merge bine și una care are probleme financiare.
Gáspárik Attila: Deci, armăsarul există; dar nu poate să aibă… /…/. Deci… nu, nu, nu se poate. Nu… E o nebunie… De ce? E absolut separat. E ceva… Aia e altceva… Dacă ar exista RADOR-ul și pentru Televiziune… Deci, sursa de știri sau agenția de presă. O agenție de presă a Radioului, cum există – că este pusă la punct, jos pălăria -, și în Televiziune… Deci, acolo ai putea să faci ceva reduceri de costuri. Dar, în rest, eu cred că, printr-o reformă consistentă, s-ar putea reduce din numărul foarte ridicat… Asta-i adevărat; mai ales la Televiziune…
Realizator: Da. E o mare problemă și faptul că se pune acum în discuție această soluție de unificare a celor două societăți, pentru că vine campania electorală.
Gáspárik Attila: Bineînțeles. Și trebuie să vorbești doar cu un singur om; nu de două ori. Deci, hai că știm despre ce vorbim…!
Realizator: Rămâne să vedem ce se va-ntâmpla. Să sperăm că lucrurile vor fi spre binele nostru…! Este ora 9:29. Este momentul să stăm de vorbă și cu ascultătorii care au ceva de spus în legătură cu ceea ce discutăm. 0265307777 sau 0365424433, ne puteți vedea pe www.radiomures.ro, secțiunea Video – FM. (…)
Ganea: Mă bucur că l-aţi invitat pe domnul Gáspárik la această emisiune, pentru că cred că vocea dânsului şi competenţa dânsului este binevenită să fie cunoscută de un public cât mai larg. În ce priveşte rolul Televiziunii şi Radioului, Radiodifuziunii Publice, cred că trebuie făcut, totuşi, mai mult în sensul că trebuie să recunoaştem că are un rol educativ, formativ şi informativ pentru cetăţeni. Deci, ştirile sunt foarte importante şi rolul radioteleviziunii e necesar într-un stat, e necesar şi indiscutabil. Cum funcţionează şi economic ce s-a întâmplat la televiziune e o discuţie cred că mult mai amplă şi nu cred că problema banilor a fost acolo, ci gestionarea sistemului. Şi domnul Gáspárik ne-ar putea spune că nu e uşor să gestionezi o problemă cum e cultura, cu banii pe care sunt alocaţi, pentru că asta e. Televiziunea a fost finanţată, după părerea mea, suficient şi dacă ar fi fost mai bine gestionată, aşa cum vedem noi din exterior, n-ar fi ajuns unde a ajuns. În ce priveşte teatrul, aş fi vrut ca să vorbiţi şi despre teatru, pentru că teatrul în Târgu Mureş are undeva un rol foarte important şi e un plus în emblema Târgu Mureşului. Teatrul târgumureşean face parte din trendul nostru târgumureşean şi poate şi despre asta trebuie să discutăm mai mult. Mulţumesc!
Realizator: Mulţumim! Domnule Ganea! Mai e cineva. Bună dimineaţa!
Maier: Sărut-mâna, doamna Luminiţa! Bună dimineaţa, domnule Gáspárik Attila!
Gáspárik Attila: Bună dimineaţa!
Maier: Eu cam urmăresc acest scandal. Dar nu ştiu, nu se cunoaşte prin ţară că informaţia este cea care hrăneşte cultura, hrăneşte inteligentul, hrăneşte mentalitatea poporului? Orice om care are curent în casă, plăteşte taxă, pe această taxă de ce trebuie să meargă în Bucureşti şi acolo dăm înapoi, cât vrem noi, cât vrea Mitică de acolo? Bun. Ei, aici, sunt foarte, foarte, foarte supărat pentru acest lucru. Dar ceea ce mă înnebuneşte, aceste televizoare, aceste emisiunui televizate, vedeţi corabia care pe mine efectiv mă înnebuneşte. Ei, aceste televizoare, aceste emisiuni din ce bani trăiesc oare? Mă întreb eu dacă noi toţi care avem curent, indiferent că avem radio sau nu, plătim. Ăla de unde trăieşte, să dea /…/ care sunt strigătoare la cer?
Realizator: Mulţumim, domnule Maier! Din păcate, nu v-am recepţionat foarte bine de aceea am fost nevoiţi să întrerupem, dar am înţeles mesajul. Poate că ar fi bine să comentăm ceea ce a spus ultimul ascultător ca, după aceea, să deschidem porţile teatrului şi să ridicăm cortina.
Gáspárik Attila: Prima dată să îi mulţumesc domnului Ganea că a spus nişte lucruri foarte importante. Deci, educare, formare, informare, ca într-o carte foarte bună despre postul public. Deci, ultimul ascultător, domnul Maier… Domnule Maier, închideţi televizorul. Eu cred, bine, acum am glumit, pe jumătate, dar eu cred că dacă ar exista un dialog mai performant între serviciul de cablu, pe care-l plătim şi noi am avea posibilitatea de a reacţiona la anumite posturi şi politica lor s-ar schimba. Dar eu cum ştiu, niciodată nu primesc sau primesc foarte puţine informaţii, despre obiceiurile noastre. Eu nu ştiu câte canale am acasă, dar mai mult de şase-şapte canale niciodată. Şi eu cred că ar trebui să facem – şi aici ar trebui să intervină ONG-urile, deci organizaţiile nonguvernamentale – de exemplu pe drepturile şi posibilităţile consumatorilor de media, care ar intra într-un dialog cu aceste servicii de cablu şi să ne explice de ce asta şi de ce nu aia, şi asta eu nu vreau să văd sau, nu ştiu…
Realizator: Apropo de susţinerea financiară, mă gândesc că DNA-ul nu va sta pe loc şi, la un moment dat, va verifica şi sursele lor de finanţare şi aşa se va vedea sunt bani curaţi, bani negri, ce se întâmplă acolo. Că, probabil, există oameni care plătesc ca să apară la televiziune, oameni politici care…/fdoman/sdm2
Gáspárik Attila: Din păcate, cred că există aşa ceva. Şi aici – ce spune domnul Maier – trebuie să se verifice de către cineva suportivitatea unui post de televiziune. CNA, pe legea actuală, nu are dreptul la aşa ceva. Acum, eu nu ştiu azi cât costă. Mai de mult, acum 10-15 ani, zilnic postul de televiziune PRO TV trebuia să facă 70.000 de euro pe zi; că atunci ieşea la zero. Atâta îl costa!
Realizator: Supravieţuia.
Gáspárik Attila: Supravieţuia! Deci, era pe zero. Dacă făcea 90.000, asta înseamnă că avea profit de 20.000.
Realizator: Da. S-a tot discutat despre presiunile pe care le fac unii jurnalişti pentru a apărea sau a nu apărea anumite ştiri compromiţătoare sau legate de persoana cuiva. Cred că şi aici trebuie lucrat. Dar n-o să intrăm în detalii…
Gáspárik Attila: Încă o dată: eu nu cred într-o ţară unde doar DNA, Procuratura şi Poliţia şi toate organele de urmărire şi de anchetă vor face ordine. Până când noi nu vrem să fie ordine – încă o dată -, fiecare pe palierul nostru…
Realizator: Aţi insistat că trebuie să avem o bază legală clară, şi atunci lucrurile sunt…
Gáspárik Attila: O bază legală clară, şi trebuie să avem şi noi pregătirea profesională în care… o autoreglementare. Deci, eu de foarte puţine ori am auzit Uniunea Ziariştilor din România să se sesizeze sau să se autosesizeze în anumite probleme – pe care le-a ridicat domnul Maier, de exemplu.
Realizator: Da. Dar atunci ajungem la ceea ce ne spunea domnul Ganea, la educaţie, informare şi formare, pentru că oamenii bine educaţi, care nu pot fi uşor manipulaţi, vor putea schimba şi cadrul legal, vor putea să protesteze atunci când lucrurile… Dar un popor idiot poate fi uşor manipulat. Asta au spus-o destui.
Gáspárik Attila: Nu cred.
Realizator: Au spus-o unii filosofi, la modul…
Gáspárik Attila: Da, dar e o extremă şi filosofia asta… Hai, lăsaţi-mă cu filosofia!
Realizator: Da.
Gáspárik Attila: Un popor nu poate fi idiot. Există nişte evenimente, nişte circumscripţii în care se întâmplă nişte lucruri absolut proaste, dar după aceea se autoreglementează totul, se iese la zero. Dar, încă o dată, noi ar trebui, pe termen lung, să introducem mult mai serios în pregătirea elevilor materia de media – cum să ne uităm la televizor, cum să ascultăm un radio, cum să citim un ziar, cum să navigăm pe internet. Asta, la ora actuală, nu se predă foarte-foarte serios.
Realizator: Da, dar educaţia nu se termină la un moment dat, nu se termină la 18-19 ani; educaţia este continuă, pe tot parcursul vieţii, şi educaţia o poate face un post de radio sau de televiziune public, pentru că unul comercial n-o să dea bani pentru aşa ceva.
Gáspárik Attila: Absolut.
Realizator: Cum spuneam, teatru nu se transmite la niciun post de radio comercial /…/.
Gáspárik Attila: Imediat revenim la teatru, că trebuie să vă spun… Pe canalele de socializare de pe internet… hai să vorbim, că e unul singur pe la noi la modă: pe Facebook…
Realizator: …sau „cel mai”…
Gáspárik Attila: Da; cele mai multe greşeli le fac cei vârstnici, de generaţia a treia, care n-a învăţat de loc – şi acolo se vede lipsa învăţăturii. Un copil de clasa a III-a, a IV-a, a V-a deja ştie ce postăm, ce nu postăm, dar de multe ori cei de vârsta a treia habar n-au pe ce n-ar trebui să se ducă, şi după aceea răspândesc viruşi ş.a.m.d. Deci, şi acolo ar trebui să intervenim, cum aţi spus. Educaţia continuă, educaţia „long life learning”, care este un program foarte important în Uniunea Europeană, şi l-a noi n-am auzit să avem cursuri pentru generaţia a treia.
Realizator: Nu încetăm să învăţăm niciodată.
Gáspárik Attila: Şi avem energii foarte mari. Deci, la noi, la 65 de ani… Du-te la pensie, fă zacuscă şi stai acasă! Dar eu văd deja – că imediat ajung în acea vârstă – că oameni la 65 de ani sunt plin de energie! 70, 75… unii chiar şi la 80 de ani!
Realizator: Şi pentru că lucrurile evoluează, nu avem voie să batem noi pasul pe loc – cei care vom ajunge la vârsta aceea.
Gáspárik Attila: Bineînţeles.
Realizator: Trebuie să învăţăm, da? Facebook-ul, mai apar şi alte chestii… Toate să le învăţăm.
Gáspárik Attila: Şi să învăţăm şi să facem sport în masă, care – iarăşi, postul public este singurul post care mai vorbeşte despre sportul în masă. La noi, dacă nu ai un campion european sau olimpic, nici nu mai contează!
Realizator: Ceva răsunător.
Gáspárik Attila: Da, absolut. Care ţine o zi, două. Dar sănătatea ar trebui să ţină 365 de zile pe an.
Şi, prima sursă de sănătate, din păcate, nu sunt medicamentele, ci este stilul de viaţă, despre care trebuie să vă spun, postul public, iarăşi e responsabil pentru aşa ceva, în comun. Vă vorbesc acum, foarte scurt, despre un clip publicitar, face publicitate pentru chips, nişte tineri de 16-17 ani, sportivi de performanţă – e ceva inadmisibil! Inadmisibil, când ştim foarte bine…
Realizator: Ştiu la care clip vă referiţi, mai apare şi un foarte celebru sportiv şi fiul său. Da, şi pe mine mă revoltă.
Gáspárik Attila: Eu nu cred că e fără niciun ecou. Deci, ştim foarte bine efectele negative nutriţionale ale chipsului.
Realizator: Şi mai mult, eu nu cred că acel copil care face reclamă la acel produs, îl şi consumă.
Gáspárik Attila: Da.
Realizator: Nu, deci el doar face reclama.
Gáspárik Attila: Dacă consumă, nu mai face sport.
Realizator: Nu, sigur nu îl consumă, e ca şi dealerul de droguri care el nu consumă, dar vinde altora.
Gáspárik Attila: Da, vinde altora, da, vedeţi, şi aici ar trebui autoreglementarea să intervină, să spună postul de televiziune: nu vă supăraţi, n-am nevoie de aceşti bani, că fac mult mai mult rău şi eu sunt responsabil pentru consumatorul meu.
Realizator: Îmi vine în minte şi acea reclamă a Nadiei Comăneci care, dacă vă aduceţi aminte, făcea reclamă la o margarină.
Gáspárik Attila: Da, da.
Realizator: Şi, pe urmă, a fost acuzată de toată lumea că de ce susţine ea margarina respectivă şi a revenit, a încetat contractul şi gata.
Gáspárik Attila: Şi Consiliul Naţional al Audiovizualului s-a autosesizat şi da, chiar vă mulţumesc foarte mult… da, a fost o întâmplare cu final fericit.
Realizator: Avem din nou un ascultător pe fir. Pe urmă, vreau neapărat, să vorbim de teatru, pentru că se încheie emisiunea, iar… avem şi acest interes..
Gáspárik Attila: La teatru trebuie mers, /…/ vorbim despre teatru.
Realizator: Da, dar vrem să ştim ce se întâmplă acolo, ca să mergem, nu? Bună ziua, doamna Maria.
Maria: Bună ziua, doamna Luminiţa. Bună ziua invitatului dumneavoastră.
Gáspárik Attila: Sărut mâna.
Maria: Doresc să fac o remarcă, sau mai bine zis o observaţie. Dacă radioul are rol de educaţie şi formativ, de ce spunem mereu: ţara asta şi nu ţara noastră, în care trăim, în care ne hrănim, în care sperăm, în care muncim?
Realizator: Da. Mulţumesc. Mai e cineva? Nu? Se pare că s-a întrerupt legătura. E un mod de a se exprima al oamenilor care, o dată poate fi aşa, o dată, altfel.
Gáspárik Attila: În familie, de câte ori vorbim noi nişte lucruri pe care nu le credem, în serios?
Realizator: Da, dacă veni vorba de familie, de câte ori nu spunem: soţul meu sau bărbatul ăsta? Nu? Sau copilul acesta sau…
Gáspárik Attila: Da, de foarte multe ori… al cui e copilul ăsta?
Realizator: Mergem la teatru?
Gáspárik Attila: Da.
Realizator: Sunt sălile pline. Ultima dată când am fost, la Sala Mică, s-au pus foarte multe scaune între rânduri.
Gáspárik Attila: Nu spuneţi asta, că îi sun imediat /…/.
Realizator: Pentru că era plină sala.
Gáspárik Attila: A fost totul /…/. Da, sala e plină, la multe spectacole. Avem şi spectacole unde gradul de acoperire este foarte mare, dar nu e plină. Noi, în ultimii cinci ani, actualul management al teatrului a ajuns de la un grad de acoperire de 40-45%, la 89, 90% de grad de acoperire şi n-am scăzut numărul spectacolelor. Asta e munca titanică a actorilor de la ambele trupe.
Realizator: Actorilor, regizorilor, scenografilor.
Gáspárik Attila: În primul şi primul rând, cei care luptă pe front sunt actorii. Deci, ei sunt cei care în fiecare seară sunt acolo şi sunt pe front, ca soldaţii. Dar… regizorii îşi fac treaba, mai vin, mai pleacă, scenografii, directorii… nu ştiu, administraţia… dar actorii, în primul rând, actorii au munca asta titanică şi ori de câte ori am făcut noi nişte studii despre public, în primul şi primul rând, vin pentru actori. E o minciună care s-a vehiculat ani de zile, în toată ţara noastră, că marii regizori mişcă publicul. Sunt foarte puţini din ăştia, trei – patru, maxim. Majoritatea actorilor… spectatorilor vor să îl vadă pe Dan Rădulescu, pe Elena Purea şi aşa mai departe. Ar trebui să enumăr toţi actorii din Târgu Mureş Berekméri Katalin, şi aşa mai departe…
Realizator: Colega noastră…
Gáspárik Attila: Şi colega dumneavoastră. Ce exemplu frumos!/lalexandrescu/sdm2
Deci toată lumea se plânge că nu am bani, nu am bani, dar cine se trezeşte dimineaţă la ora 6:00 şi termină activitatea până la 10:00, când trebuie să vină la teatru? Deci, jos cu pălăria! În fine, gata, paranteză! Deci actorii trebuie iubiţi, actorii trebuie serviţi. În teatru trebuie să existe o ierarhie inversă, nu actorii trebuie să servească conducerea, ci conducerea trebuie să servească actorii şi dacă actorii sunt serviţi, atunci şi publicul este servit.
Realizator: Cu ce ne serviţi dumneavoastră, cu ce piese la ora actuală?
Gáspárik Attila: La ora actuală, fiind an electoral, începem repetiţii la „O scrisoare pierdută”.
Realizator: Deci e o tematică legată de …
Gáspárik Attila: Da, bineînţeles. Caragiale forever…
Realizator: Caragiale atrage ca un magnet oamenii în sălile de teatru.
Gáspárik Attila: Da, dar vedeţi cum se schimbă viaţa politică, atât de bun e Caragiale, încât de fiecare dată găseşti o interpretare nouă. Deci găseşti nişte accente noi, nişte mine de aur în textul lui, pe care nu le-ai văzut acum patru ani, cinci ani, acum zece ani, ca acum a devenit actual şi va fi un spectacol, cred, inedit, că va fi un text original, deci se va baza pe „Scrisoarea pierdută”, dar vom introduce. vor introduce dramaturgii, bineînţeles, texte din Caragiale, fiindcă Caragiale mai are foarte, foarte mult de … scrieri nu prea vehiculate.
Realizator: Deci „O scrisoare pierdută”. Alte piese?
Gáspárik Attila: Vom avea, la sfârşitul lunii, o premieră absolută – /…/ absolut înseamnă premieră mondială, niciodată nu a fost prezentată – un text de Andreea Radu, o tânără dramaturgă din Târgu Mureş, fiindcă noi credem că bazele dramaturgiei târgumureşene în limba română, puse de Romulus Guga, trebuie continuate. Deci Andreea Radu, „M de la iepure” – va fi un spectacol de studio, interpretat de Luchian Pantea şi Csaba Ciugulitu Irinel. Va fi un spectacol foarte, foarte interesant şi textul e un text foarte nou. Aceste două premiere mai avem la Trupa „Liviu Rebreanu”, la Trupa „Tompa Miklós” a revenit un regizor după 35 de ani – 35 de ani nu a regizat în Târgu Mureş, fiind târgumureşean, bineînţeles, de talie mondial Tampa Gábor, pe care după 35 de ani, încă o dată, mi se pare absolut fenomenal; am putut să-l convingem să facă un spectacol, va face un spectacol de Beckett. Trebuie să vă spun spectacolele în limba maghiară sunt subtitrate în limba română şi încercăm şi…
Realizator: Şi am văzut şi invers, spectacole în limba română la Sala Mică…
Gáspárik Attila: Şi invers, bineînţeles.
Realizator:… spectacole subtitrate în limba maghiară.
Gáspárik Attila: Bineînţeles, eu cred că şi din cauza asta a crescut numărul publicului, şi din… Astea sunt gesturi, de fapt. Majoritatea ungurilor ştiu româneşte, dar în clipa aia, când vezi că eşti stimat, că scrie acolo şi pe limba ta, atunci vii cu un elan mai mare. Vorbim după 26… după 25 sau 26 de ani după evenimentele din Târgu Mureş, evenimentele dramatice 19-20….
Realizator: Martie.
Gáspárik Attila: …1990. A avut un efect despre care nimeni nu a vorbit sau a vorbit foarte puţin. Publicul teatral s-a despărit în clipa aia. De atunci eu nu am mai văzut spectatori sau foarte puţini maghiari care s-au dus la spectacolele în limba română şi invers, şi eu cred că după 26 de ani am început şi am putut să reclădim această unitate în foaier şi în sala de teatru.
Realizator: Apropo de ultima… vreau să ştiu ultima dată când aţi ascultat o piesă de teatru la aparatul de radio, fie că era la Radio târgu Mureş, fie la Radio România Cultural.
Gáspárik Attila: Eu duminică ascult, duminică seara – asta a fost acum două zile – duminică seara în general sunt în maşină, că mă deplasez undeva sau vin de undeva şi atunci, pe Radio România Cultural, totdeauna e teatru, dar aia, bineînţeles, teatru mai vechi, ceea ce se întâmplă…
Realizator: Dar sunt extraordinare acele piese…
Gáspárik Attila: Absolut.
Realizator: … şi ne aduc aminte şi de vremurile de dinainte de ’89, când nu era săptămână în care să nu avem piese noi la /…/…/denisse
Gáspárik Attila: Deci eu m-am rugat la fiecare ministru al culturii… al învăţământului – şi domnului Funeriu, şi doamnei Andronescu cu care am avut colaborări mai strânse, că în manualele de Limba română de ce nu putem din Fonoteca de Aur a postului public să punem trei CD-uri, patru CD-uri despre operele de bază ale literaturii române? Că, ştim foarte bine, e foarte greu să mai citeşti. Asta e, ne place, nu ne place, dar când pleci până în Sovata, la schi, bagi un CD copilului şi măcar cu „Scrisoarea a – III-a”, terminată, măcar l-a auzit o dată. Şi asta ar însemna foarte-foarte mult, de exemplu şi pentru minoritarii care citesc şi mai greu în Limba română şi ar fi foarte ieftin. ‘Da, ce idee bună. Să ne ne gândim cine să distribuie’ – şi nu s-a întâmplat, din păcate, nimic. Dar ar fi extraordinar să ai, în regia lui Sică Alexandrescu, „Scrisoarea pierdută” în cartea de Limba română şi ştii că se duce copilul până la şcoală şi ascultă măcar prima parte, măcar îşi dă seama…
Realizator: Ar putea măcar profesorilor de Limba română să le dea câte un CD la început de an şcolar. Era într-o vreme acea sumă de bani alocată pentru material didactic şi asta ar fi o soluţie, măcar la clasă să asculte decât să li se facă teroria nu ştiu cărei opere literale…
Gáspárik Attila: Să se facă şi aia, dar, încă o dată, literatura ne place să o savurăm nu să comentăm, nu să… Despre ce aţi vorbit dumneavoastră.
Realizator: E o doamnă pe fir, ne cerem scuze că a aşteptat foarte multă vreme. Bună dimineaţa!
-: Bună dimineaţa!
Gáspárik Attila: Bună dimineaţa!
-: Foarte scurt aş dori să vă spun mai multă obiectivitate, fie în presa scrisă, auzită, văzută. Sigur că da, atunci când e vroba despre minorităţi, deci naţionalităţi conlocuitoare, cum mi s-a spus că aşa să se exprime, atunci dacă este vorba de un ungur sau de un ţigan, mai mult la acestea mă refer, atunci se poate biciui aşa şi tot ce se înfloreşte acum că asta a făcut. Un român /…/ şi gata, s-a terminat. Deci, aici, o obiectivitate asta dorim noi, ca sigur că da, să fie şi cei minoritari şi cei majoritari, să fie egali. Eu nu sunt de naţionalitate maghiară – asta ştiţi foarte bine – dar eu acum /…/.
Realizator: Mulţumim!
-: Şi asta am dori: obiectivitate şi obiectivitate, încă o dată! O zi bună şi foarte multă muncă bună!
Realizator: Mulţumim! Sunteţi de acord?
Gáspárik Attila: Da, absolut. Obiectivitatea îţi dă linişte. Deci, nu merită, după părerea mea, în presă. Eu dacă aş face presă, doar obiectivă, aş încerca. O obiectivitate ce înseamnă? Înseamnă că iau mult mai multe puncte de vedere cât se ia acum. Deci, când văd nişte burtiere galbene despre iarăşi ce au făcut romii sau ţiganii nu ştiu unde şi văd doar un singur punct de vedere şi niciodată nu încerc să mă duc în Valea Rege să văd: ‘Mă, fraţilor, voi vă simţiţi bine? Chiar vă e bine cum staţi aici? Nu? De ce nu? Voi ce puteţi să… Eu ce pot să fac?’ Încă o dată, un dialog. Şi nu e vorba doar despre minorităţi în situaţia asta. Minoritate înseamnă minoritar să fii dacă lucrezi în agricultură, minoritar eşti dacă lucrezi în industrie, minoritar… Toată lumea e o minoritate în lumea noastră şi de foarte multe ori simt neîndreptăţiţi nişte clase. De ce? Fiindcă nu s-a luat punctul lor de vedere sau n-a participat nimeni într-o dezbatere, într-un studiou care să încerce să prezinte punctul de vedere a unuia dintre problemele discutate.
Realizator: Obiectivitatea, din punctul meu de vedere, este un ideal.
Gáspárik Attila: Dar bineînţeles.
Realizator: Deci, un ideal spre care tindem. Nu putem avea pretenţia că suntem obiectivi, doar tindem şi ne străduim. Ideea e să să vadă efortul de a fi obiectivi, pentru că subiectivitatea este în firea noastră, a tuturor.
Gáspárik Attila: Deci, ştim foarte bine întâmplarea cu paharul jumătate cu apă. E jumătate gol sau… Deci, sunt obiectiv sau nu sunt obiectiv. Sun pesimsit sau nu sunt pesimist.
Realizator: Noi, cel puţin, avem ca misiune, mă rog, noi cei care lucrăm în Radioul public – mă refer la mine, la colegiii mei -în general, ne străduim să tindem spre obiectivitate, pe când în partea cealaltă există un grad mare de subiectivitate de a exploata ceea ce este mai interesant, ieşit din comun şi, sigur, acolo, doza de subiectivitate este foarte mare, chiar referindu-ne la pesoane defavorizate, la cei cu probleme sociale, în primul rând, pentru că de acolo pornim./fdoman/sdm2
Gáspárik Attila: De acolo pornim, da.
Realizator: Da. Se face un…
Gáspárik Attila: Să vorbim foarte obiectiv: mâine seară se joacă „Vivaldi” la Teatrul Naţional, în regia lui Gigi Căciuleanu, şi cu acest spectacol, în sfârşit, prima dată după deplasări în Ungaria, Polonia, Italia, mergem la Chişinău, la un festival la începutul lui iunie. Deci, pentru mine, asta este ştirea cea mai mare, şi este foarte obiectivă. Deci, Teatrul Naţional merge la Chişinău şi va juca „Vivaldi”, un spectacol absolut epocal.
Realizator: Aţi fost şi cu celălalt „Gigi Căciuleanu” la… Chişinău?
Gáspárik Attila: Nu. Deci prima dată mergem; prima dată din viaţa teatrului.
Realizator: Rămâne de văzut ce ecouri va avea spectacolul.
Gáspárik Attila: Bineînţeles, mai căutăm… Nu, relaţii artistice avem bune. Noi i-am invitat deja, au jucat la noi, dar noi n-am fost. Şi cu un spectacol în care toată trupa va face deplasarea! Şi suntem foarte mândri că pe 9 mai, la Oradea, la Gala UNITER, cel mai nominalizat teatru din România e Teatrul Naţional din Târgu Mureş, cu patru nominalizări, da. Gigi Căciuleanu va primi Premiul de excelenţă, şi acest Gigi Căciuleanu a fost readus în circuitul teatral românesc de către Alina Nelega, directoarea Secţiei „Liviu Rebreanu”, şi ne face o mândrie să fim alături de colegii noştri la acea gală. Şi asta e obiectivitate!
Realizator: Da! Dar pentru că avem un patriotism local… – avem, nu? Şi e specific.
Gáspárik Attila: Da, unul sănătos. Eu, ca orădean, totdeauna am simţit că am patriotism local.
Realizator: Dar v-aţi luat rădăcinile de acolo şi le-aţi înfipt aici, adânc…
Gáspárik Attila: A… dracu’ ştie! Deci, copiii mei sunt târgu-mureşeni – ăsta e singurul lucru obiectiv pe care pot să-l spun, pentru că nevastă-mea e băimăreancă, dar şi ea din Arad se trage, şi eu din Sălaj mă trag… Deci, hai să lăsăm cine, de unde; eu mă simt foarte bine în Târgu Mureş şi sper că…
Realizator: Bine, patriotismul local nu trebuie să fie, aşa, pe o arie restrânsă; putem să vorbim desopre o arie mai largă – suntem în Transilvania…
Gáspárik Attila: Dacă te duci în State, prima dată simţi că eşti european, şi eşti mândru de acest lucru! Eu niciodată n-am simţit că sunt european, până când nu m-am dus în SUA. Acolo am avut un naţionalism european profund! Şi ştim foarte bine, când te duci la Covasna ai un fel de sentiment, când te duci la Drobeta-Turnu Severin un alt fel de sentiment.
Realizator: Dar, bine, mă gândesc că sentimentul ăsta – şi e românesc – îl trăiţi când vă duceţi oriunde.
Gáspárik Attila: Dar bineînţeles! Scuzaţi-mă, eu am avut o vânzătoare de la Hodac la Bucureşti, când am trăit opt ani acolo, şi în fiecare săptămână mergeam la ea, după brânză. Noi, mureşenii…
Realizator: Numai de dragul de a vă întâlni cu cineva din zonă.
Gáspárik Attila: Bineînţeles. Şi „vine al nostru” – că mă cunoşteau de la televizor; şi total se schimbă relaţiile după o distanţă.
Realizator: Da. Mulţumesc foarte mult pentru prezenţa în emisiunea noastră de astăzi, care a fost un amalgam, până la urmă – am amestecat unele lucruri. Dar, pentru mine, discuţiile cu dvs sunt foarte plăcute, foarte interesante, şi vă mai aştept.
Gáspárik Attila: Vă mulţumesc foarte mult!
Realizator: Vă doresc succes pe scenă, în afara scenei. Numai bine, sănătate!