Pica
Să-mi fie rușine că doar azi am aflat de cumplita boală numită „pica” ! Numele e unul ciudat, că dacă îi ziceau ai noștri „pică”, așa, cu diacritice, aș fi înțeles imediat. Adică să ai boală pe unul sau pe altul. La figurat, normal. Da’ „pica”?! O fi de la picatu’ cu tronc? Că doar se știe că și ăsta ajunge să îți ia mințile. Sau pica asta e prescurtarea de la picamer? Care te lovește taman când vine weekendul și ți-ai mai anima puțin viața? Nu mai cercetez etimologia numelui, că pot face destule speculații. Despre boala asta, „pica”, am citit că e o afecțiune care te îmbie să mănânci zilnic chestii necomestibile. Ca aperitiv, să zicem că ronțăi în loc de covrigei un pumn de pietriș de Poklos, la felul principal savurezi o ciorbă de moloz strâns de pe Gheorghe Doja, dreasă cu răzătură de cărămidă, iar la desert, o prăjitură de casă din ciment (sau din ciment de casă, dacă preferați), pudrată bine cu pământ fin de flori. Doamne, cât Triferment să iei ca să-ți digere stomacul atâta material de construcții?
E deja celebru cazul unei femei de 80 de ani care, de 50 de ani încoace, se hrănește cu pământ. Și atâta a scormonit femeia cu lingurița la temelia casei, că uite-acuma, la bătrânețe, a căzut casa peste ea. Da’ n-a fost o problemă, dimpotrivă, fiindcă ea tânjea, biata, și după cheresteaua din acoperiș de vreo câțiva ani buni… Mai avem declarația unei alte persoane, care ne spune pe șleau: „Știți, pe mine, o grămadă mare de pământ mă face să salivez. Iar pofta bruscă mi-a venit văzând la zoo un cimpanzeu scormonind după argilă și ducând-o apoi la gură. Mi-a venit o poftă…”. Un alt caz e al unei văduve care s-a trezit brusc fără piatra funerară de la căpătâiul soțului. A stat femeia la pândă în cimitir și a prins hoțul: o suferindă de „pica” tăia cu un flex de mână bucățele din lespede și din cruce și se omenea cu o astfel de gustărică de pe un merindar întins frumos lângă mormânt. Alături avea și-un pahar de vin licoros, bisericesc.
Acuma, dacă stau să mă gândesc, parcă-parcă-mi aduc aminte că am ros și eu cândva vârfurile sau radierele din capetele creioanelor. Ăsta-i praf în ochi, o să ziceți, nu se pune. Adevăru-i că a fost totuși un episod izolat, jur ! Aveam emoții, că eram în plină teză la mate.
Autor: Sidonia Buta
Ascultă Ne(știrea) zilei în fiecare vineri în „Bună dimineața, Transilvania!” după ora 9, sau, în reluare, în „Pulsul zilei” și „Sens Unic”, pe frecvențele 102,9 FM, 98,9 FM, 94,9 FM-Borsec și online pe www.radiomures.ro.
